Dacia Iluministă

„Liga pentru Eliberarea Nimenilor” (L.E.N.) – Poveşti (5)

Şedinţa Unităţii de Criză se desfăşură într-o atmosferă de tensiune cum nu se poate imagina. Toţi participanţii aveau feţele răvăşite de o noapte de nesomn. Fiecare dintre ei fusese supus unei avalanşe de informaţii, care-mai-de-care mai şocante, provenind din toată lumea:
– Militari care ocupau cazărmile, dar care nu abdicau de la îndatorirea de apărare a cetăţenilor şi teritoriului naţional.
– Muncitori care ocupau fabricile.
– Personaje faimoase ce erau ridiculizate.
– Bogaţi cărora li se refuza orice serviciu.
– Stadioane ce se goleau de spectatori.
– Concerte ale unor vedete ce nu aveau spectatori.
– Mall-uri luate în custodie de comitete cetăţeneşti.
– Poliţişti care se declarau ca forţă în apărarea cetăţenilor, ci nu a privilegiaţilor.
– Bănci şi Burse de Valori cărora li se zideau intrările.
– Cartiere de lux ce erau blocate cu posturi de control.
– Politicieni aruncaţi în tomberoane.
– Ocuparea unor centre de putere media.
– Magazine de lux baricadate.
– şamd.
Pe toate meridianele se multiplicau referirile la LIGA PENTRU ELIBERAREA NIMENILOR.
Cea mai frecventă situaţie, era  formarea unor comitete cetăţeneşti pentru preluarea controlului asupra celor necesare traiului. Oamenii din cartierele oraşelor şi din sate se organizau ad-hoc pentru a da continuitate vieţii lor şi acelora ce depindeau de ei. Se intra în posesiunea rezervelor alimentare, se organizau activităţile productive, se asigura alimentarea cu gaz, apă, electicitate, şamd. Totul se făcea prin mijlocirea celor care o făcuseră şi până atunci, cu o singură deosebire majoră: foştii patroni, nu erau admişi în vechea postură, ci doar ca „cetăţeni cu aceleaşi drepturi şi obligaţii”.
Forţele armate şi Poliţia îşi reluară treptat funcţiile, cu o deosebire fundamentală: trebuiau să apere INTERESUL POPULAŢIEI, ci nu ale PRIVILEGIAŢILOR.
Şedinţa Unităţii de Criză se încheie cu o rezoluţie ce urma să fie difuzată imediat pe principalul canal televiziv, prin care Guvernul ia act de REVOLUŢIA în act şi anunţă că se pune la dispoziţia populaţiei până la predarea necondiţionată a puterii în favoarea unuia nou emanat.
Instituţiilor Statului li se cere să sprijine REVOLUŢIA.
Comunităţilor li se cere să-şi desemneze reprezentanţii cei mai COMPETENŢI la toate nivelurile, începând de la nivel local, urcând la nivel judeţean şi terminând cu cel naţional.
Guvernul face de asemenea un apel la COMPETENŢELE DIN TOATE DOMENIILE DE ACTIVITATE ce nu au fost major implicate în vechiul Sistem, să se întrunească de urgenţă la Palatul Parlamentului pentru formarea unei UNITĂŢI DE CRIZĂ care să dirijeze TRANZIŢIA. Aceleaşi iniţiative trebuiesc luate la nivel judeţean şi local.
La Bucureşti, dar şi în restul ţării, oameni competenţi care nu au avut responsabilităţi majore în vechiul Sistem se mişcară rapid spre centrele indicate.
Scopul final în această fază, devenea formarea unui SFAT NAŢIONAL PROVIZORIU, printr-un proces rapid de selecţie pe bază de COMPETENŢĂ şi FEED-BACK, acesta trebuind să desemneze la rândul său pe baza aceloraşi PRINCIPII MERITOCRATICE, un GUVERN PROVIZORIU.
Mulţi ar putea crede că situaţia ar fi putut fi haotică, dar aceştia nu ţin cont că LIGA PENTRU ELIBERAREA NIMENILOR era în spatele REVOLUŢIEI şi avea pregătită O NOUĂ PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ care să ducă la instaurarea unei NOI LUMI!!!
De fapt, la fiecare loc de adunare a COMPETENŢILOR NEIMPLICAŢI MAJOR ÎN VECHIUL SISTEM, se aflau oameni ai Ligii, care urmau să prezinte NOUA PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ, proiectată cu grijă de zeci de ani, exact pentru acel EVENIMENT DECLANŞATOR.

„Liga pentru Libertatea Nimenilor” (L.L.N.) – Poveşti (4)

POLIŢIA
Şeful de la secţia a 13-a puse mâna pe telefon şi formă numărul Poliţiei Capitalei, pentru a raporta cele aflate. Nu mică îi fu uimirea când colonelul Cizmaru îi spuse că nu sunt fenomene izolate, ci par a fi manifestări bine organizate şi de mare amploare.
– David Aşchie de exemplu, director de la Banca Europeană Luterană de Investiţii în Turism (BELIT), a fost prins în centrul unei „hore” de 11 tineri mascaţi pe ale căror tricouri era scris: „Cine tipăreşte banii de hârtie cu care cumpără apoi Lumea?”, „Costul unei hârtii de 500 euro este… 20 euro-cent. Rentabil, nu?”, „Faceţi bani din tastieră!?”, „Aveţi bonusuri grase chiar şi când falimentaţi propria bancă!?”, „Falsificatorii amatori primesc pedepse grele pentru bani contrafăcuţi, pe când voi falsificatorii profesionişti, nu!?”, „FMI şi BCE, ţara noastră a cui e?”, „România are aur, da-i la Londra în  Tezaur!?”, „România are Lei, gestionaţi de derbedei”, „Banca şi Biserica, sprijină Politica”, „Băncile ce sunt private, musai naţionalizate” şi „Suverană monetar, în al Patriei hotar!”. Pe frontispiciul băncii se desfăşura simultan un banner cu litere de-o şchioapă: „AICI SE FURĂ LEGAL ŢARA! – L.L.N.”
– Topor Codiţă, redactor-şef la „Jurnal de Noapte”, invitat frecvent la talk-show-urile Televiziunii Naţionale, a avut parte de: „Hârtie igienică finanţată de stat”, „Publicitate Mincinoasă, ocupaţie bănoasă”, „Codiţă Topor, mare manipulator”, „Doar cu fufe şi mitici, pline-s paginile aici”, „Pupăturile în dos, acţiuni cu mult folos”, „Cu scandaluri pagini pline, că place la mârlănime!?”, şa.
– La concertul manelistului Gălbează aparatura a produs un adevărat foc de artificii, exact în momentul în care s-a desfăşurat un banner pe care era scris cu litere mari: SUBCULTURĂ.
Ţinând cont de toate aceste evenimente, colonelul Cizmaru îl înştiinţă pe şeful de la secţia a 13-a că a doua zi vor fi convocaţi toţi şefii de secţii pentru analiză şi pentru a se stabili măsurile corespunzătoare.
A doua zi, punctuali la întâlnire, şefii de secţii  sesizară o mare tensiune pe coridoarele Poliţiei Capitalei. Totul fu lămurit când colonelul Cizmaru le spuse că în toată România, dar şi în alte ţări, au avut loc şi continuă să aibă, acţiuni similare împotriva unor cunoscuţi politicieni, bancheri, jurnalişti, sportivi, bogătaşi, muzicieni, industriaşi şi alţi PRIVILEGIAŢI. Manifestările nu erau violente şi nu produceau „daune colaterale”. Cea mai frecventă manifestare era REFUZUL de a servi PRIVILEGIAŢI, ignorarea lor totală, sau zeflemeaua.
În chiar cursul reuniunii, colonelul Cizmaru fu chemat de urgenţă la Guvern, unde urma să se creeze o Unitate de Criză alcătuită din magistraţi, procurori, lucrători ai Siguranţei Statului, Forţelor Armate, Ministerului de Interne şi Guvernului.

(va urma)