Dacia Iluministă

Un Spectru bântuie Creştinismul

„Acum două mii de ani, creștinismul a semănat semințele propriei sale decăderi. Printr-o sinteză abjectă a Mitraismului și Iudaismului, Paul din Tarsus a introdus lumea păgână în religia lui Isus Hristos. Deși este evreu prin naștere, este puțin cunoscut faptul că Paul era un mare preot al cultului misterios al lui Mithras. El a făcut cu povestea morții lui Hristos o paralelă cu mitologia păgână a zeului roman Mithras, Pavel a urmărit convertirea Imperiului Roman păgân la învățăturile lui Hristos. Cu toate acestea, un om și convertiții săi nu se potriveau cu tradițiile populare înrădăcinate ale lumii antice.

A fost nevoie de o altă tragedie politică insidioasă a împăratului Constantin, de a tolera și de a promova credința în devenire, schimbând cursul istoriei și oprind rațiunea și progresul până în secolul 17 al Iluminării: În 313 d.Hr., Constantin a emis Edictul de la Milano, dezincriminând închinarea creștină. Până în acel moment, creștinii erau aproape universal urați, persecutați și chiar uciși în spectacole sângeroase în arene. Dacă nu ar fi fost pentru Constantin, creștinismul ar fi dispărut ca un grup bizar de frați evrei și am fi fost cruțați de consecințele îngrozitoare ale acestei religii satanice. Mișcarea politică a lui Constantin a deschis calea pentru trecerea Edictului de la Tesalonic în 380 AD, creștinismul devenind religia oficială a Imperiului Roman.

Politica aparte, nimic nu ar fi fost posibil fără Paul de Tarsus. Paul, fiind un păgân cea mai mare parte a vieții sale, a fost în mod evident înfrânt în tradițiile păgâne ale lumii antice. Aceste tradiții păgâne datează din epoca neolitică și dincolo de ea, astfel încât acestea erau în mod natural extrem de înrădăcinate în mintea colectivă a anticilor. Pentru ca această nouă religie să supraviețuiască, a trebuit să apeleze la aceste tradiții vechi. Trebuia să fie cât mai puțin amenințată posibil; opoziția păgână, mai degrabă decât să fie nimicită, trebuia să fie încorporată în creștinism. Odată ce creștinismul a câștigat o poziție politică și și-a sporit vizibilitatea, s-a început suprimarea și măcelărirea sistematică a tuturor grupărilor eretice.

Această sinteză nouă a păgânismului și avraamismului poate fi rezumată în cuvintele filozofului evreu din secolul al doilea, Aristobulus din Alexandria:

“Ce este Platon, dacă nu Moise vorbind greceşte?”

Aristobul a promovat teoria falsă și istorică greșită cum că Platon și marii gânditori păgâni și-au strâns înțelepciunea de la “înțelepții” evrei. Ar putea fi ceva mai ridicol decât acea afirmație? În timp ce Moise vorbea cu tufișuri și se războia cu vițeii de aur, gânditorii greci păgâni, precum Platon, se gândeau la cosmologie, ontologie și epistemologie. Este ridicol, dar acest tip de gândire a dominat dialogul intelectual prin Evul Mediu până la Iluminism.

Incorporarea religiei și filosofiei păgâne în creștinism a fost o strategie de succes pe termen scurt pentru religia în devenire, totuși tot ce a făcut a fost să câştige timp până în ziua în care cele două spirite opuse, avraamice și păgâne, se vor despărți din nou, Păgânismul și Avraamismul sunt literalmente noapte și zi, iar tensiunea interioară dintre aceste două ideologii diametral opuse va garanta căderea ulterioară a creștinismului.

În primul rând, Păgânismului este sămânța Logosului. Având în vedere condițiile corecte, cum ar fi cele din Grecia antică, Logosul va înflori în mod inevitabil. Filosofia și Ştiința din Grecia antică (pe care creștinii le-au exploatat pentru credibilitatea intelectuală) a fost o consecinţă directă a tradițiilor lor păgâne de lungă durată. Toate vederile filosofice, matematice și științifice strălucitoare ale grecilor au fost posibile deoarece au fost cultivate în matricea Misterelor vechilor zei și zeițe. Acești mari gânditori au considerat munca lor ca fiind inspirată din exegeza povestilor și fabulelor zeilor. Nu a fost o coincidență.

Avraamismul, pe de altă parte, nu are sămânța Logosului. Poveștile și miturile evreilor sunt goale și inerte, arătând tot ce este în neregulă cu specia umană. Ele nu reflectă decât Arhetipurile lăcomiei și puterii, narcisismul și vanitatea, patriarhia și conservatorismul. Nimic din acest aranjament de trăsături nu poate duce vreodată la nașterea Logosului. Tot ceea ce face este să favorizeze cele mai rele trăsături ale umanității, în loc să o încurajeze să fie cât mai bună și să ajungă la înălțimi tot mai mari.

Istoria avansării Cunoașterii în Occident după apariția creștinismului se referă la tensiunea dintre Logosul Greciei antice și Miturile Avraamice. Sau, putem spune tensiunea dintre corpusul științific și filozofic al Greciei antice și “Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu” din Biblie. Datorită acestor două contradicții dialectice acute, au existat perioade de timp în care nu s-au făcut progrese în domeniul Cunoașterii și al Ştiinței. Atunci când Cunoașterea a încetinit pe o scurtă durată, dominau trăsăturile avraamice ale conservatorismului dogmatic și ale literalismului strict biblic.

Ideile noi au fost privite cu suspiciune ca fiind eretice față de doctrina bisericii. Pe de altă parte, au existat perioade în care s-au făcut progrese. Atunci când Cunoașterea avansa, aceasta se datora unui rege mai bland sau unui papă, sau această cunoaștere a fost lăsată să se dezvolte departe de ochii curioși ai bisericii. Această tensiune a atins un punct de rupere în timpul revoluției științifice. Spiritul Logos al lumii păgâne a reapărut din nou triumfător; însă de data aceasta, Logosul a dat o lovitură cruntă concepției avraamice a cosmosului. Descoperirea modelului heliocentric de către Copernic a demonstrat definitiv că Biblia nu era un document științific serios. Putem susține că avraamismul a murit oficial în această perioadă, dar a rămas înţepenit de atunci, ca un zombie care bântuie lumea noastră. Creștinismul a fost întotdeauna definit și a câștigat credibilitatea intelectuală prin încorporarea Religiei, Filosofiei și Ştiinței păgâne, și fără ele (așa cum puteți vedea în toate sectele protestante abominabile) nu este redus la nimic mai mult decât cvasi-iudaismul destinat a fi coșul de gunoi al multor religii uitate. Deci, Logosul s-a eliberat din ghearele Creștinismului și a evoluat continuu, așa cum va fi întotdeauna. După cum se spune, pasărea din cușcă trebuie să zboare. Avraamismul, pe de altă parte, va fi mereu blocat în trecut fără putinţă de a se desprinde. Unul doreşte să ne ridice spre stele, în timp ce celălalt vrea să ne țină legați de pământ. Nu e decât o chestiune de timp ca inevitabilul să se producă. Dacă creștinismul supraviețuiește până în ziua de azi, în ciuda faptului că se înmulțesc dovezile împotriva sa, e numai pentru că „trăiește” în imaginația oamenilor care nu percep Realitatea. Dacă un spectru păgân a bântuit creștinismul, creștinismul este acum un spectru care bântuie lumea. Dar Logos va câștiga întotdeauna în cele din urmă. Este punctul final inevitabil al marșului neîncetat al Spiritului Mondial față de auto-actualizare. Chiar dacă umbrele Întunericului ne înconjoară, victoria Luminii este sigură deoarece suntem de partea Logosului. Voi de care parte sunteți?”

by Apollonius
https://hyperiansource.com/a-spectre-is-haunting-christianity/