Dacia Iluministă

Despre secui

Secuii în Evul Mediu

Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare.[47] Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de prisăci medievale de-a lungul graniței nou extinse. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din anul 1116, îi descrie ca participanți la bătălia de la Olsava, sub comanda regelui Ștefan al II-lea al Ungariei (1116-1131). O altă mențiune autentică a secuilor pare să fie un document al regelui Béla al II-lea (1108/1110-1141), databil în jurul anului 1131, care pomenește o slugă însărcintă cu transportul sării, cu numele de Scichul.[48]Câteva decenii mai târziu, în 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgrafului Heinrich al II-lea de Austria.

………………………………..

De asemenea, „Cronica lui Marcus” menționează că secuii ar fi un rest de populație hună, care s-a retras în munți, stabilindu-se alături de valahi. De la aceștia secuii au împrumutat alfabetul. Aceste informații se reîntâlnesc și în „Chronicon pictum vindobonense” (Cronica pictată de la Viena).
„Au rămas însă din huni trei mii de bărbați care, scăpați din bătălia Crumheldină printr-o pătrundere plină de groază, s-au îngrijit a se aduna în câmpia Chiglamezey. Care bărbați, deoarece se temeau de națiunile occidentale, ca nu cumva să-i atace pe neașteptate, au intrat în Erdeelw și s-au numit pe sine nu unguri, ci Zecul… totuși, după cum au vrut ungurii, nu și-au hotărât soarta în câmpia Pannoniei, ci cu valahii în munții din vecinătate”
—Cronica lui Marcus

………………………………..

Cronicarul ungur Símon de Kéza arăta în cronica Gesta Hunnorum et Hungarorum, scrisă în jurul anului 1283:
„De aceea (secuii) amestecându-se cu blackii se zice că se foloseau de literele lor”
„cum Blackis in montibus confinii sortem habuerunt” (wiki)

……………………………….

… deci „alfabetul secuiesc” este de fapt… valah !!!

… cum hunii au „cutreierat” Europa  la cumpăna anilor 300-400 d.C. pentru circa 50 de ani, rezultă că VLAHII deja existau în Ardeal.

Codex Rohonczi

„Melodia din Rohonczi Codex“

La finele anilor optzeci, etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu, ghidându-se după atestarea făcută de Viorica Enăchiuc (pe atunci, Mihai), studiază conținutul codicelui și descoperă o notație similară unei cântări în neume gregoriene, pe care o numește cea mai veche notație descoperită a unei melodii românești. Deși este probabil ca argumentele cercetătorului să vizeze o situație reală (este mult mai la îndemână a identifica un set de neume decât o scriere), atestarea filigranului hârtiei arată clar faptul că nu poate fi vorba de cea mai veche melodie.” (wiki)

… obiecţiunea referitoare la GRAMATICĂ este puerilă dacă ne gândim la o limbă veche de milenii (probabil), de pe vremea când GRAMATICA nu exista şi se scria : „mama apa”, de la care s-a ajuns azi la ” Mama , te rog frumos să-mi dai un pahar cu apă” (exemplu)

… o altă obiecţie : „absența oricărei surse istorice din secolul XI, contemporane cu Alexie Comnenul, Constantin Dukas sau Robert de Flandra care să îl menționeze pe Vlad;” … istoricii ăştia au o idee fixă ! … cum se comportă ei când găsesc un PRIM DOCUMENT despre cineva ? … îl ignoră deoarece nu mai există altă „atestare documentară” anterioară ???  🙂

‎… ce ciudat că toţi se leagă de „hârtia italienească” (principala obiecţie la autenticitate), fără să se gândească la posibilitatea ca manuscrisul ”Codex Rohonczi” să fie o… COPIE după un document mai vechi !?!?

… poate e mai bine ca „documentele Vaticanului” (dacă există) să rămână acolo până o guverna Mişcarea Dacia, deoarece istoricii de azi ar fi capabili să le ardă, ca să nu cadă de fazani !  🙂

Artefactul „extraterestru” de la Aiud

„Un obiect cu provenienţă necunoscută, descoperit întâmplător lângă râul Mureş la Aiud, judeţul Alba, ridică întrebări fără răspuns de 40 de ani. Denumit „călcâiul de aluminiu“, obiectul pare din altă lume, iar unii susţin că este extraterestru.
Obiectul a fost descoperit în anul 1973, de câţiva muncitori care lucrau la o balastieră pe malul Mureşului, lângă Aiud. Au scos din pământ, de la peste 10 metri adâncime, trei corpuri, dintre care două erau asemănătoare, iar unul diferit.
Chemat la faţa locului, un specialist a identificat două corpuri ca fiind fosile, iar al treilea ceva ce semăna cu un topor din metal.
Obiectele au fost duse la Cluj-Napoca pentru a fi analizate amănunţit. Specialiştii din Cluj au identificat două fragmente de os din scheletul unui mastodont, dar nu au putut identifica ce reprezintă a treia piesă în greutate de aproximativ 2 kilograme.
„Obiectul, lung de circa 20 de centimetri, lat de circa 12,5 cm şi gros de 7 cm, prezenta două goluri cilindrice, de diametre diferite, practicate astfel încât golul cu secţiunea mai redusă penetra către baza celuilalt, perpendicular. Golul cu diametrul mai mare prezenta în plus o ovalizare a părţii sale inferioare, efect ce părea a fi produs de un ax cu capul rotunjit, cu care s-ar fi asamblat. Pe suprafaţa sa inferioară cât şi lateral, obiectul prezenta urme ale unor lovituri repetate, dintre care unele au fost puternice. Toate detaliile remarcate sugerau faptul că piesa a facut parte cândva dintr-un ansamblu funcşional şi că a fost pierdută dintr-un motiv oarecare, în albia de atunci a raului“, a scris inginerul Florin Gheorghiţă, în cartea „Enigme in Galaxie“, apărută în anul 1983.
Cercetările efectuate la Cluj au indicat că oasele găsite au aparţinut unui rinocer păros, animal care a trăit între perioadă cuprinsă între 10.000 de ani şi 80.000 de ani în urmă. Problemele au apărut atunci când s-a încercat datarea călcâiului de aluminiu.
Supoziţie: Talpa unui suport pentru aterizare
„Repetatele analize metalografice aveau să ridice semne de întrebare şi mai mari. Astfel, din buletinul emis de centrul de cercetări ICPMMN (Măgurele) rezulta că metalul din care fusese realizată piesa era de fapt un aliaj complex, format din 12 elemente diverse, între care elementul principal, era aluminiul, în proporţie de circa 80%. Deci, piesa respectivă este un aliaj din aluminiu!
Un aspect cu totul neobişnuit era existenţa unui strat anormal de oxid de aluminiu pe întrega suprafaţă a obiectului. Este ştiut faptul că acest metal se oxidează foarte greu în profunzime, în mod uzual acoperindu-se cu un strat superficial de oxid protector care limitează pătrunderea fenomenului de oxidare în masa metalului.
Explicaţia cea mai plauzibilă pare a fi şi din acest punct de vedere, vechimea foarte mare a obiectului… Dar aluminiul a fost descoperit în laborator în anul 1825 de catre Oersted, şi producerea sa pe cale industrială a început abia în 1883… Într-un secol era practic imposibil sa se produca un strat de oxid atât de gros”, afirmă autorul Florin Gheorghiţa.
Nimeni nu a putut să identifice obiectul sau să-i găsească vreo asemănare cu un produs al omului. Excepţie a făcut un specialist în tehnica aviatică ce a sugerat că obiectul ar putea fi talpa unuia din suporţii de aterizare, de la un aparat de zbor nu prea mare, care în coborâre, se aşeaza lent pe sol. O mostră din obiect a fost analizată în Elveţia, unde s-au confirmat rezultatele buletinului de la Măgurele. Unii specialiştii au spus că ar avea o vechime de 250.000 de ani. Rezultatele analizelor efectuate indică faptul că obiectul ar avea între 400 de ani şi 80.000 de ani.
Alţii au mers mai departe şi au apreciat că fiind găsit lângă oasele de mastodont ar fi putut rămâne acolo după o luptă dintre animalul preistoric şi aparatul care a aterizat pe pământ. Toate sunt speculaţii care încing imaginaţia celor care analizează posibile prezenţe extraterestre pe pământ.
„Călcâiul“ de la Aiud este şi astăzi în custodia Muzeului de Istorie din Cluj-Napoca, care nu l-a expus niciodată pe motiv că nu are o provenienţă certă.

Articol preluat de la Magazin Cultural Ştiinţific : http://www.2012en.ro/2012/04/artefactul-extraterestru-de-la-aiud/

… nu înţeleg de ce nu este expus !? Faptul că „nu are origine cunoscută” nu este un argument. Mîine-poimâine cineva va spune că provine de la căruţa lui Atilla (presupunând că acesta cunoştea roata) şi atunci poate va fi expus !? 🙂

Cert este că dacă putem proba ştiinţific existenţa unor „obiecte prelucrate” mai vechi decât permit „documentele”, ori unele ori altele au hibe importante. Să ne amintim de „cuiul dacic” ce este alcătuit din fier pur şi care are o structură intimă posibil de obţinut numai în… imponderabilitate,dar asta o ştiu metalurgii, ci nu … istoricii !

Aceste obiecte EXISTĂ şi ridică mari semne de întrebare, la care „istoricii” nu ştiu să răspundă. Iată de ce trebuie „trimişi” la Legende, care sunt mult mai fundamentate decât „documentele lor” !… dar ei nu o vor face, deoarece se dau „oameni de ştiinţă” care „nu cred până nu văd (documente)”. Sunt curios ce vor scrie în viitor istoricii despre Războiul din Afganistan, Irak, etc. Cum ştiu deja răspunsul, concluzionez că Istoria Scrisă nu este rodul unei „cercetări ştiinţifice”, ci doar „mijloc de manipulare”.

„Istoricii lui Peşte”

Deşi eu mă ocup de politică şi nu sunt un „istoric cu patalama”, am suficiente argumente ca să combat oameni precum un oarecare Radu Oltean, istoric al artei (deci nu istoric propriu-zis), autor al unui articol ( http://art-historia.blogspot.it/2011/06/despre-pileus-si-boneta-frigiana.html ), la care am „răspuns” cu materialul video de mai jos, şi asupra căruia revin azi cu „noutăţi”, notând eu că individul nu a priceput nimic, iar în jurul său gravitează diverşi „istorici ai lui peşte” ale cărăr „perle” le conserv… cine ştie când o să le pun pe masă !?

……………………………………….
Radu Oltean : „Nu e trist ca istoria stramosilor e scrisa de carturari straini. Despre celti si gali, tot de la romani stim. Nu amesteca neoliticul cu getii si dacii. Nu ai idee ce mult inseamna 1000 de ani. Iar intre de Ganditorul de la Hamangia si Decebal sunt 3000 de ani diferenta. Timp in care au disparut popoare si au aparut altele, complet diferite. Istoria nu e asa simplista. Agricultura nu a aparut in zona Balcani-Carpati ci in Anatolia (Turcia). E drept ca foarte curand (zeci de ani) s-a raspandit si pe aici.”

răspuns Ţeavă Gh.: Ce vorbeşti domnule ???… dumneata nu ştii că „nimic nu se crează şi nimic nu dispare, ci totul se transformă” ??? Păi grecii importau cereale din zona dunăreană, ci nu din Anatolia… o zic ei… că de aia şi-au „pus piciorul” în Dobrogea. Chestia cu „dispariţia popoarelor acum mii de ani s-ar putea explica prin existenţa TAROM-ului şi ATLASSIB-ului, sau a „exporturilor de democraţie” sub pavăza armelor de distrucţie în masă… care nu se „inventaseră” încă !?… pe vremea aia, cu greu se depărta unul cu mai mult de câţiva km de ograda sa; până de curând, erau milioane de oameni care „nu văzuseră trenul”, sau nu ştiau ce-i aia „oraş” !?

Radu Oltean : „Jordanes ii “confunda” intentionat pe goti cu geti, din motive politice. Pe vremea lui getii disparusera, dar ramasesera in legenda iar tipul a speculat asta.”

răspuns Ţeavă Gh.: Uite domnule că s-a descoperit că au dispărut geţii în câţiva ani !?!? … vreţi să ne luminaţi şi pe noi cum de aţi ajuns la această concluzie ??? … vreun virus ceva ? … vreo armă de distrucţie în masă ? Păi domnule dragă, spaţiul carpato-dunăreano-pontic era (mai ales în trecutul rememorat) şi este (încă) o FORTĂREAŢĂ NATURALĂ, cu piscuri prea semeţe pentru „oamenii de câmpie”, cu păduri prea dese pentru „veniţii din stepe şi deşerturi”, cu ape prea dese şi tumultoase pentru „căruţaşi migratori”. Dumneata nu ai auzit că „rumânu-i frate cu Codrul” ? Păi „hoţul” vine , fură şi… pleacă, deoarece bunurile se produc cu osteneală şi asta ar fi fost o noutate pentru ei … şi atunci… „la drum, că aici am luat tot !”. După aia, cobora traco-geto-dacul din munte, sau ieşea din codru şi se apuca să „producă” din nou, până veneau alţii, ş.a.m.d. Pe lăngă asta, dacă Jordanes se mândrea cu „descendenţa getică”, înseamnă că avea şi motive, nu ??? … deci geţii nu erau chiar aşa „sălbatici” cum îi descrii dumneata şi prietenii dumitale. De altfel Coiful de aur de la Coţofeneşti şi tonele de aur duse la Roma (care erau desigur bijuterii, ci nu lingouri) , ne zic altceva !?. Cu tot aurul furat de romani, austro-ungari, ruşi, turci, ş.a., încă se mai găsesc comori dacice (vezi brăţările), iar preţul cosonilor pe piaţă a „căzut”, datorită abundanţei !?!? Dumneavoastră susţineaţi undeva, că nu traco-geto-dacii prelucrau aurul, deoarece nu ştiau !?!?… domnule , eu nu ştiu ce fumezi, dar nu-ţi face bine !!!

Radu Oltean : „daca gotii au traversat Dacia (dar si alte tari), iar unii dintre ei au ajuns sa aiba importante functii in Italia, nu inseamna ca erau obsedati de daci. Precum am aratat in articol, nu doar in acel mozaic magii sunt prezentati ca niste satrapi persani ci in toate reprezentarile de epoca. Era o icoana standard care se folosea deja de mult timp in tot imperiul roman. De ce sa o fi schimbat crestinii doar fiindca Teodoric cel mare era got iar stramosii lui trecusera odinioara prin Dacia??????”

răspuns Ţeavă Gh.: Păi domnule dragă, Theodoric cel Mare nu a avut o „funcţie” oarecare, a fost ÎMPĂRAT domnule (ca alţi 9 împăraţi traco-geto-daci), adică i-a bătut de le-a sunat apa în cap pe „civilizatorii” ăia de romani … conform „blestemului lui Decebal”!… Theodoric cel Mare nici nu ştia de existenţa perşilor în sec V d.C. !!! Ba arhitectura bisericilor construite de el, nu are nimic în comun cu cea romană (că cică te pricepi la istoria artei !?)… în schimb Wulfilla a plecat cu alfabetul gotic de la… Dunăre !!! … de unde ai scos-o că perşii purtau pileus ??? … poate tracii/parţii din Anatolia, care tot „la Răsărit” de Palestina trăiau şi care erau „fraţi de sânge” cu geto-dacii (vezi Arcul lui Septimius Severus din Roma) !?… ca să vezi că nu sunt „dacomaniac” !

Radu Oltean : „In problema femeilor care ii aduc omagiu lui Isus pornesti de la o premisa falsa (nu-s mironosite, apropo). Ca e musai ca acel mozaic sa aiba legatura cu spatiul nostru si Dacia. Ca e musai ca stramosii nostrii de acu 1500 ani se imbracau la fel sau ff asemanator cu cei de azi…Nimic mai fals.
Ideea e ca acele femei sunt imbracate dupa traditia romana tarzie-bizantina! Din acele tipuri de vesminte vor evolua dupa anul 1000 alte tipuri de mode feminine care acelea la randul lor vor influenta moda populara din zona Balcanilor (incl Serbia si Bulgaria). Dar asta se va intampla tarziu, dupa sec 13. Mai ales vesmintele imperiale, de imparati si imparatese pe care taranii le vor vedea in bisericile medievale ortodoxe(=cu picturi in stil bizantin) vor influenta costumul popular. SI NU INVERS… ADICA MODA POPULARA DACICA SA INFLUENTEZE PE CEA ITALO-BIZANTINA!!!!”

răspuns Ţeavă Gh.: Domnule, după felul cum vorbeşti despre MODĂ, se vede că nu citeşti ce trebuie ! Chiar şi pe vremea etruscilor, încălţămintea LA MODĂ în Peninsulă erau… opincile (informează-te) ! Păi crezi dumneata că pe vremurile alea se uita cineva să vadă cum sunt îmbrăcaţi împăraţii ? … păi cine-i vedea ? … nu erau televiziuni şi jurnale de modă pe atunci !!! Dacă nu-s mironosiţe, ce sunt domnule, că am înţeles că eşti ateu-agnostic !? … nu ţi se pare exagerat ca moda din Roma să influenţeze în sec al-V-lea pe cea bizantină (ba chiar şi pe cea sârbă şi bulgară !?!?!?), când se destrămase de mult „influenţa pe direcţia V-E între aceste două arealuri” (după traco-geto-dacul Constantin) înlocuită fiind de una E-V ??? Şi pe urmă, ca să vorbeşti de „tradiţia târzie bizantină” în sec al V-lea, mi se pare că greşiţi cu vreo… mie de ani !… puţină logică domnule ISTORIC al ARTEI ! … nu vă asumaţi competenţe numai pe primul cuvânt !
……………………………….

CONCLUZIE :

Geto-dacii erau cei mai viteji şi cinstiţi dintre toţi tracii, care traci erau poporul cel mai numeros din Europa, iar urmaşii acestora suntem noi !
Asta este ESENŢA ce ne interesează !
În încheiere, atrag atenţia că voi folosi orice argument pentru demolarea „demolatorilor dacologiei”, deoarece sunt adevăraţi duşmani ai Neamului, care neagă (mai mult sau mai puţin voalat) CONTINUITATEA noastră, făcând jocul duşmanilor care ne înconjoară pe toate părţile !
Aceştia nu se dau în lături de a „asimila forţat” pe fraţii noştri (am demonstrat acest lucru) şi de a ne considera „fiii nimănui”. A se vedea situaţia de jur împrejurul României, în legătură cu care, istoricii noştri „cu patalama” …tac mâlc !!!
O altă acuzaţie GRATUITĂ ce se aduce „dacomaniacilor”, este aceea de … NAŢIONALISM !?
Este adevărat că sunt şi „naţionalişti extremişti”, dar aceştia (culmea ridicolului) fac referinţă la … LEGIUNI, ceea ce demonstrează grave lacune istorice.
Eu mă mândresc de a fi naţionalist, dar unul care acordă acelaşi drept TUTUROR NAŢIONALITĂŢILOR, deoarece „conservarea propriei Identităţi Naţionale” nu este un „extremism” , ci o dovadă de… bun simţ !

Acesta este un PRINCIPIU al mişcării pe care am iniţiat-o şi cu toate astea, s-au găsit diverşi „pulifrici” să mă acuze de… fascism !?
Mă întreb de ce nimeni nu sesizează naţionalismul altora, ce-şi menţin Identitatea Naţională, chiar şi în lipsa unui propriu teritoriu pentru multe secole ? Toţi aceşti „anti-naţionalişti” se revoltă dacă unul demască „agresivitatea” statului Israel (deci nu a poporului izraelit !) posesor „nedeclarat oficial” de arme nucleare, dar uită sistematic de a trata nenumăratele „holocausturi” ale poporului nostru,începând cu cel roman şi continuând cu cel maghiar şi slav.
Reamintesc acestor „istorici pârâţi”, că Istoria este un mijloc de MANIPULARE, iar ei sunt „căzuţi ca fazanii” în capcana altora !
Le reamintesc de asemenea că Istoria este un mijloc de cultivare a PATRIOTISMULUI şi AUTO-STIMEI, iar acţiunile lor actuale, sunt menite (cu voie sau fără voie) să cultive LIPSA DE ÎNCREDERE într-un Viitor divers de cel ce „ne este rezervat de actualul Sistem” !!!

Acelaşi discurs este valabil pentru „lingviştii cu patalama” ce au scris Dicţionarele Limbii Române, căutând similitudini printre vecini ! (vezi materialele video de la mişcare apropos de lingvistică)
Aceştia nu au aflat încă de „moartea indo-europeismului” şi naşterea „euro-indismului”, concept afirmat pentru prima oară de marele Nicolae Densuşianu !?
Dau un exemplu personal asupra acestei evidenţe :
Eu trăiesc în Italia şi pentru mulţi ani, italienii îmi atribuiau în totalitate origini sarde, datorită inflexiunilor româneşti, asemănătoare celor specifice populaţiei sarde. Ce citim despre locuitorii Sardiniei ? … că erau vorbitori de o „limbă pre-indo-europeană”, aşa cum este considerată şi limba vechilor etrusci, care „au fost elementul predominant al civilizaţiei peninsulei italice” până în sec al IV-lea î.C.
Marele Densuşianu, urmat de alţii, a constatat că limba românească actuală are multe caracteristici comune cu limba sarzilor, corsicanilor, reţilor (mocanii Alpilor) şi bascilor.
Nu cumva şi limba noastră este „pre-indo-europeană”, adică… „euro-indică” ???

Acestui Radu Olteanu, care nu este un istoric, dar care îşi permite să judece un Densuşianu, numindu-l „un ramolit”, îi atrag atenţia că marele istoric a scris „Dacia Preistorică” la finele unei cariere ştiinţifice de excepţie, recunoscută de mare parte dintre contemporanii săi ! Ba mai mult, cercetări istorice ulterioare (Marija Gimbutas, Universităţi precum cele din Cambridge şi SUA,etc.) încep să acrediteze teoriile acestuia !
Unul care s-a oferit drept consultant în probleme de DACOLOGIE (?), unui îndrăgostit de trecutul nostru istoric intenţionat să producă chiar un film, ar trebui să mediteze la fulgerul ce a curmat viaţa acestui nevinovat în munţii Orăştiei ! … eu nu sunt superstiţios, dar dacă …!? Din păcate (se spune pe la noi)… Dumnezeu îi ia la el pe cei buni şi ni-i lasă pe cei ce ne supun la „cazne”, ca să ne pună credinţa la încercare !
TACI d-le Radu Oltean, sau ocupă-te de ceea ce ştii şi lasă-ne pe noi „în durerea noastră” !!!

„Mişcarea Dacia” şi… „istorie adevărată”

… „istorie adevărată” este un anonim, care combate denigratorii Dacismului, foarte bine argumentat. Iată o selecţie din postările sale… „între duşmani” :

„Nu vreau să cad în mreaja dulce-amăruie a înflăcărării dacomanilor sau în marasmul lânced al latiniştilor. Dacă vrem să aflăm adevărul, nu trebuie să punem accent pe anumite amănunte ale problemei şi să le omitem deliberat pe celelalte. Basilica Sant’ Apollinare Nuovo din Ravenna, provincia Emilia-Romagna, e fără îndoială una din cele mai impunătoare şi bine conservate monumente ale antichităţii. Ea se află în Italia, pe teritoriul vechiului Imperiu Roman, dar nu are lagătură cu acesta. Construcţia ei a avut loc în perioada dominaţiei gote în peninsula Italică, sub domnia lui Theodoric cel Mare. Citez: “Magii poarta costume ale unor nobili persani iar forma bonetei lor nu are absolut nici o legatura cu dacii.”. Această axiomă cu pretenţie de adevăr absolut este mai mult decît răutăcioasă. Goţii nu au venit din Persia, ci prin Dacia. Ei nu au luat legătură cu perşii, ci cu dacii. Ei nu cunoşteau portul perşilor, ci pe al dacilor. Să-şi fi imaginat ei cum ar fi arătat o bonetă persană, sau au reprodus una de dac, cu care erau dealtfel familiari !? În fotografia prezentată pe blog, informaţia e trunchiată. În ea sînt înfăţişaţi doar cei trei magi. Amănuntul care face diferenţa nu ni se arată. În spatele magilor care aduc daruri, se află mironosiţele. Ele, ca să păstrez logica autorului blogului, nu poartă costume tradiţionale romane, italice sau persane, iar asemănarea cu maramele şi portul ţărnesc românesc nu are absolut nici o legatura, fiind absolut întîmplătoare. Vezi imaginea aici :

Portul înseamnă identitate culturală. Portul înseamnă continuitate. Este flatant pentru ţărăncuţele de astăzi să afle că ele sînt păstrătoarele unei tradiţii milenare care, de fapt, este un kitsch ieftin al unei mode domneşti vremelnice. Probabil stră-străbunicile noastre dădeau mai bine cu sapa ştiindu-se îmbrăcate ca nişte mici domniţe

………………………………….

La adresa http://cimec.wordpress.com/tag/muzeul-romanatiului/ e un exemplu milenar de port popular care arată o continuitate în spaţiul Carpatin. Ni se spune că civilizaţia paşnică şi egalitaristă a neoliticului a dispărut fără a lăsa urme materiale şi lingvistice. Depinde de noi dacă vrem să ne lăsăm îndoctrinaţi în continuare sau să încercăm să găsim adevăratele urme ale identităţii noastre!

…………………………………

Este trist să vedem istoria naţională scrisă de cărturari străini. Dar acesta este adevărul. Ştim despre daci şi geţi din surse romane şi greceşti. Dacă strămoşii noştrii foloseau scrisul pe tăbliţe de lemn, piei de animale sau alte suporturi perisabile, sînt puţine şanse să găsim în viitor ceva. Piatra, metalele neferoase şi lutul ars sînt ideale pentru mesajele care răzbesc prin milenii. Deşi existau cioplitori în piatră, artizani în aur, argint şi olari iscusiţi, nici unii, nici ceilalţi nu au lăsat nimic scris. E foarte probabil ca, pe teritoriul locuit de daco-geţi, scrisul să fie necunoscut sau interzis ca practică. Nu avem astfel acces la o sursă directă. Practic, nu ştim nici ce fel de limbă vorbeau. Dar sîntem învăţaţi că limba şi portul lor a dispărut. Aceasta este dată ca o certitudine. Dacă sînt jefuit de un individ cu cagulă, cum reuşesc să-l identific la poliţie dintr-un grup de suspecţi? Dacă nu ştim nici un cuvînt în limba dacilor, cum sîntem siguri de dispariţia ei? Toate popoarele care au trecut sau rămas peste Carpaţi au lăsat urme lingvistice şi vestimentare. A existat o vreme a grecismelor, latinismelor, slavismelor, maghiarismelor, turcismelor etc. Inclusiv astăzi, limba noastră este asaltată de termeni de origine englezească. Timpul a sedimentat şi debarasat balastul. Timpul a impus sau exclus cuvinte, dar nu o limbă şi un port întreg! Aria de răspîndire a căciulilor asemănătoare pileusului purtat de daci, este mai mare de şase mii de km în diametru. Impresionant! O arie care putea fi străbătută de populaţiile migratoare de păstori. Asemănarea portului dintre aceşti păstori nu este întîmplătoare. Şi nu este singura. Există şi o asemănare lingvistică. Trecem prea uşor peste istoria neoliticului european care începe în zona Balcano-Danubiano-Carpatică. Apariţia agriculturii europene este legată de acest spaţiu. Explozia demografică şi migrarea către teritoriile ocupate de vînătorii-culegătorii sporadici care populau continentul la acea dată are legătură cu acest spaţiu. Nu avem mărturii lingvistice de acum şapte mii de ani. Dar avem această probă a timpului, care este judecătorul suprem în comparaţie cu grămăticii cancelariilor străine care ne povăţuiesc că vorbim un arlechino lingvistic moştenit de la toţi vîntură-lume care s-au perindat peste Carpaţi, care spune că românescul apă se regăseşte în persanul âb [ اب ] şi sanscritul aapa [ आप ]. Evident, pentru un latinist este mult mai simplu să spună că au transformat un schimonosit aqua, iar limba şi portul strămoşilor a fost dat uitării de o populaţie isterizată de a asimila cît mai mult şi cît mai repede din preţioasa civilizaţie romană. Urmăriţi aşa-zisa romanizare care a avut loc în Peninsula Italică. Dacă nu ar fi limba italiană literară, iar fiacare italian ar vorbi pe dialectul lui, nu s-ar înţelege unii cu alţii! Este identic cu încercarea de a înţelege un aromîn ce spune pe limba lui. E imposibil! În schimb, graiurile vorbite în jurul Carpaţilor nu sînt dialecte, ci regionalisme, ceea ce face ca un oltean să se poate înţelege lesne cu un moldovean fără a fi nevoie să se vorbească în limba literară. Această omogenitate arată o continuitate lingvistică mult mai mare de două milenii. Despre originea germanică a goţilor nu ne vorbesc sursele contemporane lor, ci un manuscris medieval găsit de călugări germani pe teritoriu german. Cît este istorie adevărată, cît este istorie falsificată? Eu nu ştiu ce limbă vorbeau goţii, dar Jordanes, got de origine, scrie în Getica despre originea comună a goţilor şi geţilor. Pentru cărturarii germani, bineînţeles, Jordanes nu ştia ce spune, dar cum explică ei dispariţia geţilor odată cu apariţia goţilor şi inexistenţa urmelor lingvistice germanice în teritoriile stăpînite de ei?”