Dacia Iluministă

„Mişcarea Dacia şi… toţi ceilalţi

Eugenio Montale (Nobel Literatură 1975) : Ammazzzare il tempo (A omorî timpul)

„A omorî timpul

A omorî timpul, este o problemă din ce în ce mai preocupantă, care se prezintă omului de azi şi de mâine.
Nu mă gândesc la automatizarea, care va reduce tot mai mult orele dedicate muncii. Se prea poate ca atunci când săptămâna de lucru va coborî de la 5 la 4,sau 3 zile, să se limiteze folosirea maşinilor ce înlocuiesc munca omului. Se prea poate ca atunci, să fie inventate noi tipuri de munci inutile, pentru a nu lăsa de izbelişte milioane, sau miliarde de şomeri; dar se va trata tot de o muncă ce va lăsa o mare disponibilitate de timp liber, de ore în care nu se va evita spectrul timpului.
De ce se lucrează ? Desigur pentru a produce lucruri şi servicii utile societăţii omeneşti, dar mai ales, pentru a extinde nevoile omului, deci pentru a reduce la minim orele în care e mai uşor să ni se prezinte atât de urâtul „spectru al timpului”. Multiplicând nevoile inutile, se ţine omul ocupat, chiar şi atunci când el crede de a fi liber.”Petrecerea timpului” în faţa unui televizor, sau urmărirea unei partide de fotbal, nu este „timp liber”, ci un divertisment, sau altfel spus, un mod de a evita pericolosul monstru, de a se îndepărta de el. Nu se poate omorî timpul, fără a-l umple cu diverse preocupări. Şi cum sunt puţini oamenii capabili de a privi conştient în acel gol şi de a-l umple cu Spirit, iată necesitatea de a face ceva, chiar dacă acel ceva, serveşte numai să anestezieze teama ca acel gol să nu ni se repropună.”

Se poate rezuma, că se poate imagina şi o lume cu mult „timp neomorât”, dar sunt puţini aceia ce sunt capabili de a-l umple cu… SPIRIT.
Iată cum conceptul de democraţie, fundamentat pe „omorârea timpului” fără preocupări spirituale, este un FACTOR DE REGRES socio-economic !
Eugenio Montale este fără îndoială un „pesimist”, care justifică astfel „omorârea timpului”, deşi e conştient că este un „element negativ”.
Spre deosebire de el, Mişcarea Dacia este „optimistă” şi militează pentru creearea acestui „timp liber”, pentru ca apoi, să-l dedice… SPIRITULUI.

Este o cale lungă, dar trebuie început de undeva, deoarece altfel, „omorârea timpului” devine „politică de stat” şi Statul actual va face tot ce e posibil în această direcţie, cultivând FUTILUL tocmai în această fază de LIPSĂ DE RESURSE !? 

Acest fenomen este … ABERANT !!!

Cu toate astea, fenomenul nu este nou. Se cunoaşte că în timpul Comunei din Paris, pentru a asigura de lucru tuturor, existau două mari echipe : una de săpători de gropi şi alta de acoperitori de gropi !? … dar în acelaşi mod poate fi interpretat şi orice război „serios” din Istorie ! … tot aşa se explică existenţa a mii de companii telefonice în Era Internetului !… tot aşa se explică de ce se mai vorbeşte încă de ŞOMAJ, când soluţia o avem la îndemână, dând de lucru tuturor şi muncind toţi mai puţin !? … tot aşa se explică poate şi „interzicerea accesului la ENERGIA GRATIS”, sau „interzicerea vindecării unor BOLI” şi multe alte „chestii”, care sumate ar depăşi abundant 75% din activităţile omeneşti !!!

În două cuvinte doamnelor şi domnilor, ĂŞTIA ne ţin ocupaţi, pentru a nu pricepe noi ce FORŢĂ suntem !!!

Se pricepe acum, de ce Mişcarea Dacia nu are „seamăn” în „panarama politică românească” (şi nu numai) ???

Despre Fracţionarea Hidraulică (Gazul de Şist)

După cum se ştie, Emilia-Romagna (unde locuiesc şi eu în prezent) este zguduită în aceste zile de o serie de cutremure, având diverse epicentre la adâmcimi cuprinse între 6 şi 8 Km. Astăi a avut loc un alt cutremur de 4.6 grade pe scara Richter, de data asta cu epicentrul la 25 Km, în largul Adriaticii, la câţiva kilometrii de Ravenna. Această migrare a epicentrelor, este deja anormală, dar se petrec şi alte fenomene ciudate, cum ar fi ofilirea bruscă a vegetaţiei în anumite zone, fracturi ale solului foarte importante şi chiar  ejecţii de nisip umed ce ating grosimi şi de 1m. şi chiar în casele oamenilor !?!?

Aceste cutremure ce au făcut deja 26 de victime şi mii de răniţi, urmează la scurt timp celor din L’Aquila-Abruzzo, mai puternice şi soldate cu peste 300 de victime şi 1200 de răniţi. Daunele materiale au fost foarte mari şi au privit în special Patrimoniul Monumental-Artistic.

Imediat s-a presupus că „e ceva ciudat” cu aceste cutremure „migratorii de suprafaţă” ! Acum două zile am auzit la un telejurnal mai mulţi emiliano-romagnoli, care bănuiau că ar fi o legătură între cutremure şi activităţile intense de foraj ce au loc în zonă. Imediat mi-a zburat gândul la Fracţionarea hidraulică pentru extragerea gazului de şist, pe care californiana Chevron vrea s-o implementeze în Câmpia Dunării, în ciuda tuturor protestelor românilor şi bulgarilor şi în ciuda faptului că acest procedeu de extracţie a fost interzis în Canada, unele state americane şi Anglia, unde s-ar fi constatat printre altele şi… „serii de cutremure de suprafaţă”, ca să nu mai vorbim de compromiterea pânzei freatice  !?!?

„Mişcarea Dacia” s-a opus de la început acestui proiect, am fost printre primii care au semnat Petiţia adresată Guvernului României, aşa cum au făcut-o mulţi dintre aderenţii noştri şi am publicat la grupul Facebook mai multe mărturii video despre „apa de robinet care arde”, despre moartea unor animale domestice şi sălbatice, despre copii şi adulţi cu grave probleme de sănătate, etc.

Suspiciunea mea s-a demonstrat întemeiată, azi apărând ştirea că Procuratura din Modena a deschis o anchetă pe această temă !!! http://www.ilfattoquotidiano.it/2012/06/05/terremoto-la-procura-apre-unindagine-su-possibili-trivellazioni-abusive/253463/

Tot azi a fost publicat pe blogul lui Beppe Grillo,fondatorul „Mişcării 5 Stele” (Movimento Cinque  Stelle), cu care „Mişcarea Dacia” are multe Principii şi Obiective identice, următoarea mărturie a unei specialiste în Geologie :

Iată că din nou se demonstrează că „economia de piaţă” interesată numai de Profit, poate pune în practică proiecte caracteristice unei DEZVOLTĂRI NESUSTENABILE şi NERESPECTOASE PENTRU AMBIENTUL NATURAL !!!

Iată cum se demonstrează necesitatea REDUCERII DEPENDENŢEI DE COMBUSTIBILII FOSILI, pe care noi o avem printre principalele Obiective !!!

Din păcate, „Mişcarea Dacia” este singura care are astfel de Principii şi Obiective !!!

Să nu ziceţi că nu vi s-a spus !!!

Mişcarea Dacia şi… Lingvistica

Continui aici să propun ”Antroponimie Românească”, lucrare a d-lui Gabriel Gheorghe, un alt inginer ce se ocupă alături de doctori, ofiţeri, avocaţi şi alţi profesionişti, de „umplerea golurilor” din Istoria şi (în cazul de faţă) Lingvistica noastră.

Cine crede că numai ISCORNICII sunt de vină pentru propagarea unor teorii roesleriene ce „minează” CONTINUITATEA noastră, se înşeală deoarece LIMBIŞTI precum IORGU IORDAN sau A.I.PHILIPPIDE sunt implicaţi până la prăsele !

Aşa se explică de ce DICŢIONARELE noastre sunt alcătuite „din căutări în dicţionarele altora” !?!?

Avem datoria morală să RESCRIEM ISTORIA ŞI DICŢIONARELE, deoarece ne-am săturat să „facem pe placul duşmanilor” !!!

Ăştia nu se satură cu resursele noastre, ba chiar vor să ne desfiinţeze ca Neam !!!

Iată câteva „contre” ale d-lui Gabriel Gheorghe :

„Acest fel de vorbărie capătă proporţii apocaliptice, într-o totală lipsă de scrupule ştiinţifice, în volumul, nereprezentativ, al lui Iorgu Iordan, Dicţionar al numelor de familie româneşti [15]î.

Fiul unui grădinar <bulgar>, refugiat de la sud de Dunăre şi stabilit în mahalaua dinspre Tecucel, la marginea oraşului Tecuci (7.000 locuitori la naşterea lui I. I., conform memoriilor sale), I. Iordan face în “opera lui ştiinţifică“ un acerb naţionalism bulgar, pentru o realitate iluzorie.

Indecenţa lui I. I. merge pînă acolo că şi nume ca nenea (care face parte din sistemul, unic, al apelativelor româneşti pentru grade de rudenie – a se vedea Prefaţa), neica, Gogu, Lac, Lacea, Ladea, Latu, Paiu, Pacea, Raliţa etc. sînt date, fără nici o încercare de dovadă, ca provenind din bulgară.

Infantilismul naţionalistului bulgar I. I., dezvoltat pe teren românesc, merge pînă acolo încît, pe multe pagini, trece câte 13 – 14 – dar şi 21 (p. 387) ori 23 (p. 386) – nume româneşti de origine “bulgară“. Fără pic de logică şi argumentaţie, aplică sistemului antroponimistic primordial al Europei o iluzorie influenţă bulgară.

Roeslerian întârziat, lipsit de orice brumă de spirit ştiinţific, eminamente agitator politic şi politruc, ridicat politic de către partidul comunist la ranguri importante în viaţa socială, dar şi în cea ştiinţifică, unde aplica “politica partidului”, slavizant al limbii române pînă în 1950, (când apare broşura lui I. V. Stalin Cu privire la marxism în lingvistică, afirmând că româna nu este slavă), Iorgu Iordan a încercat, cu nişte lucrări derizorii, să schimonosească, să distrugă caracterele civilizaţiei şi culturii române multimilenare.

Pentru a dovedi că influenţa antroponimiei zisă bulgară nu putea să existe deoarece, de aproape o mie de ani, nu mai existau bulgari în Europa, trebuia să aducem dovezile de rigoare. Acesta este motivul pentru care s-a dezvoltat partea privind scurta perioadă a prezenţei bulgare la sudul Dunării.”

…………………………………………………………………………………………….

„ Pînă şi nume ca Dacu, Daciu, Daca sînt, după Iordan, de origine bulgară !?  Anumite nume pe care un Dicţionar echivalent bulgar le consideră de origine română (v. de ex. Datcu), Iordan le consideră de provenienţă bulgară. Magister dixit. şi cu asta basta.

Nume tipic româneşti ca Gaia, Gaga (substantiv comun, sora mai mare, în Oltenia rurală), Dardu, Maica, Nana (mătuşă, sau femeie mai în vîrstă), Ilinca etc., unele menţionate în scris, în această zonă, cu secole înainte de sosirea bulgarilor la Dunăre, sînt declarate împrumuturi din bulgară.

Atunci cînd două cuvinte, sau două nume se găsesc în două limbi diferite, fără dovezi exterioare, fără argumente incontestabile, un om de ştiinţă n-ar cuteza să afirme care-i împrumutătorul şi care-i împrumutatul, mai ales că s-ar putea ca împrumutătorul să fie un terţ. O astfel de circumspecţie ar trebui observată cu atît mai mult cînd în joc apare limba română, o limbă străveche, închegată înainte de apariţia unora din limbile vecine.

În scrisoarea pe care mi-a adresat-o, la 16 ianuarie 1981, Preşedintele Universităţii Jean Moulin, din Lyon, prof. Jacques Goudet, unul din cei mai mari romanişti ai lumii, scrie:  Un anumit număr de fapte privind structura limbilor română şi albaneză, mă determină să gîndesc eu însumi că substratul daco-trac a jucat un rol foarte important în formarea limbilor română şi albaneză şi, de asemeni, bulgară, aşa cum le cunoaştem… În ce priveşte lexicul, eu cred că cel daco-trac a fost cu necesitate mult mai bogat decît considerăm noi.

……………………………………………………………………………………………………

Iată alte „perle” ale stimabilului bulgarofil :
„ Populaţia autohtonă a Daciei era, să zicem pe vremea aceea de cel mult (!) un milion de oameni. N-am nici o idee clară, dar vorbesc aşa (!). Deci din punct de vedre etnic, noi sîntem daci, dar din punctul de vedere al limbii şi al culturii, cam 80 la sută (!) sîntem romani. Sigur că n-avem de la daci numai sîngele, cum se zice, avem şi ceva spiritual, fără nici o discuţie. Nu era un popor înapoiat, n-a trăit în epoca de piatră (sic!). Avea o cultură şi o civilizaţie, dar modeste (sic!!) în comparaţie cu a romanilor. Erau mai ales păstori, din cauza configuraţiei solului (!). Ce se putea face? Agricultură foarte puţină (!)… Nu cunoşteau o parte din unelte (!) amintite mai sus (p. 10).

hahahaha ! (nu mă pot abţine… dar să-l lăsăm pe G.Gheorghe să „răspundă” )

Pe lîngă pronunţarea cu aplomb, cu cifre precise, asupra unor lucruri despre care mărturiseşte singur că n-are nici o idee clară, că vorbeşte aşa (s. n.), ca să se afle în treabă, metodă de lucru frecventă în lumea <ştiinţifică>, dar spune nişte enormităţi că şi copiii s-ar prăpădi de rîs citindu-le. Şi asta cu aerul cel mai dezinvolt şi… <savant> din lume.

Vă rog să găsiţi, alăturat, o pagină (anexa 11) din revista americană <National Geographic>, noiembrie 1977 (deci apărută cu mult înaintea interviului publicat în revista noastră) în care se arată că metalurgia cuprului era înfloritoare în spaţiul carpatic cu peste 2000 ani înainte de cele mai vechi unelte similare din Grecia (p. 621), deci cu peste trei milenii înaintea fondării Romei.

Vă place, nu? Uneltele pe care spaţiul carpatic le produce cu peste 3000 ani înainte de existenţa Romei, după omul de ştiinţă I. Iordan nu erau cunoscute în spaţiul carpatic!

După corectarea datărilor cu radiocarbon 14, tot după specialiştii americani, civilizaţia spaţiului carpatic depăşeşte 4000 ani î. e. n., în timp ce piramidele şi Sumerul sînt datate la 3000 î. e. n., Creta la 2600, Micene la 1600 î. e. n. etc., neexistînd (v. art. citat, p. 617) nici o datare mai veche de 4000 î. e. n. în Europa.

Aceeaşi realitate este relevantă de savanţi sovietici (v. <Znanie Silo>, numerele din ianuarie şi februarie 1983), ca şi de numeroşi savanţi britanici, vest-germani, francezi etc.

Dacă aţi fi numai foarte puţin obiectiv, aţi recunoaşte deschis ce nivel de <ştiinţă>, de anticunoaştere răspîndeşte veneratul I. Iordan. Şi, asta, chiar printre elevi.

Deci, ne spune I. Iordan că la daci se făcea agricultură puţină, din cauza configuraţiei solului (sic!!) – în cea mai mănoasă cîmpie din Europa, reprezentînd cca 40% din suprafaţa ţării!!

Să vedem ce spun autorii antici (V. Muşat şi I. Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, p. 21):

1) Agricultura era ramura cea mai importantă a economiei geto-dace, rezultă din însemnările lui Herodot, Ptolemeu, completate cu informaţiile date de Criton, medicul grec al lui Traian.

2) Din aceleaşi izvoare rezultă marea dezvoltare a agriculturii şi viticulturii, iar în scrierile lui Strabon, Arrian şi Ptolemeu se menţionează marea întindere a semănăturilor de grîu.

3) Demostene (Discursuri) în sec. IV î. e. n. arată: Cantitatea de grîu adusă din Pont este mai mare decît tot ceea ce ne vine din celelalte porturi, deoarece ACEST ŢINUT PRODUCE CEA MAI MARE CANTITATE DE GRÎU.

4) Descriind expediţia lui Alexandru cel Mare la nordul Dunării, Arrian din Nicomedia scrie: În cursul nopţii au mers prin locuri unde holdele de grîu erau îmbelşugate. În felul acesta au rămas neobservaţi în înaintarea lor pe mal. La ivirea zorilor Alexandru a pornit prin holde. El a poruncit pedetraşilor să înainteze, culâînd grîul cu lăncile înclinate pînă au ajuns la locurile necultivate (s. n.).

Faţă de I. Iordan nu pot să aibă dreptate Herodot, Criton, Strabon, Arrian, Ptolemeu etc., toţi la un loc neavînd atîtea titluri cîte are I. Iordan singur. Mai vreţi şi alte mostre de <ştiinţă> la I. Iordan? Dacă da, să ştiţi că am o tîrnă plină.”

…………………………………………………………………………………….

„…   ştiţi mai bine decît mine că într-un anumit moment, I. Iordan silabisea, după Philippide, cea mai mare enormitate istorică: românii sînt un popor migrator (!). Poate în filologie să se poată afirma orice, doar domeniul filologiei (e) mai puţin solid, fiindcă-i prea subiectiv (I. Iordan, lucr. cit., p. 25).

Să-l ascultăm pe eminentul savant care, de mai bine de 70 de ani, slujeşte cu strălucire ştiinţa etc., etc.

a. Dar unde D-l Philippide atinge maximum de originalitate este la stabilirea VALURILOR DE MIGRAŢIE A (sic!) Românilor (I. Iordan, Originea românilor, Extras din <Revista Critică>, 1929, p. 6).

b. Spre a urmări geografic MIGRAŢIILE DIFERITELOR RAMURI ALE ROMANILOR (subl. ns.)… singurul mijloc cu putinţă era cel folosit de D-l Philippide… Pentru a fi imaginat acest procedeu, un fel de ou al lui Columb, (!) dacă vreţi,… decanul lingviştilor români merită admiraţiunea deplină a tuturor oamenilor de specialitate (sic!) – p. 7.

c. Dacoromânii s-au stabilit în actualele lor teritorii mai de curînd, relativ, mai în îndelungată vreme şi mai treptat… În migraţia lor spre nord şi spre răsăsrit Dacoromânii s-au despărţit în două ramuri (p. 8).”

……………………………………………………………..

„Dar să mai luăm aminte. Într-o cărticică de fabule despre limba română, I. Iordan, în 1983, îl desfiiţează pur şi simplu pe I. Iordan din 1934: A intervenit un punct de vedere pur politic, drept consecinţă, interpretată interesat şi neştiinţific, a părăsirii Daciei de către Aurelian în a doua jumătate a sec. al III-lea (p. 9). Chestiunea cu golul este pur şi simplu o copilărie şi de aceea nu merită a fi pusă. Interpretarea aceasta a părăsirii Daciei de către romani este contrară celei mai elementare logici… etc. …poporul român, deci şi limba lui, s-au format atît la nordul, cît şi la sudul Dunării (p. 10).”

……………………………………………………………….

 Aberaţiile limbistice ale lui Iorgu Iordan au fost „desfiinţate” şi de alte personalităţi, precum Al Graur, P Ciuculescu , Gh Bolocan, Al Pele, ş.a. după cum se demonstrează mai jos : 

„ Penibila improvizaţie a lui Iorgu Iordan a apărut în iulie 1983, iar prima menţiune a acestui aşa-zis Dicţionar s-a publicat la 22 sept. 1983 în <România literară> şi a aparţinut lui Al. Graur. Este o prezentare de cîteva rânduri, neutră. Totuşi, cu toată prietenia, Al. Graur nu poate să nu-l ironizeze pe prietenul său, dezlănţuit în a acorda origini bulgare, ucrainiene, maghiare etc. unor nume româneşti şi, uneori, numai româneşti.

Deşi ironia lui Al. Graur n-au priceput-o mulţi, chiar universitari (a se vedea scrisoarea lui I. Fischer în partea II.2 şi răspunsul autorului acestor rînduri în partea II.3), ea apare limpede: în materie de nume de persoane, nu avem un sens al cuvîntului, afară de faptul că ne serveşte pentru a denumi un individ. Prin urmare, când găsim că acelaşi grup e folosit în două limbi (…), nu putem stabili cu siguranţă etimologia. Altfel spus, nu înţelegi că, în ce priveşte numele de familie, nu ai nici un criteriu, nici o metodă de a stabili etimologia? Cum poţi să distribui arbitrar origini pentru mii de nume de familie?

Indirect, Graur îi spune lui I. Iordan, prin presă, că-i un act de tembelism să atribui origini fără acoperire.”…şi ţineţi cont că Graur e… evreu (zic eu).

……………………………………………………………….

În <Convergenţe româneşti> din aprilie 1984 ă36î, P. Ciuculescu reţine că Dicţionarul lui I. I. a trezit un val de critici foarte aspre, iar mai departe: Există nume proprii de persoană în România de aspect slav care însă nu pot fi găsite la nici unul din popoarele slave din jur … I. Iordan, lingvist de oarecare reputaţie, dar subordonat unor vederi mai curând politice decât lingvistice. Bulgar la origine…, cu o carieră spectaculoasă şi politică, mai ales după cel de al doilea război mondial, când devine un fel de papă neîncoronat al lingvisticii româneşti şi ambasador român la Moscova. I. I. a oferit prin onomastica românească o lucrare rigidă, dogmatică ştiinţific, de un roeslerianism întîrziat…”

…………………………………………………………………..

„ Gh. Bolocan, într-o lungă recenzie ă38î, critică absenţa a numeroase surse şi foarte multe nume, apreciind că Dicţionarul nu conţine decît cca 30% din numele de familie folosite în ţara noastră.”

……………………………………

„Alexandru Pele (Oradea), într-o recenzie de 42 pagini, rămasă, din păcate, în manuscris [39], face o analiză de profunzime şi dovedeşte că unele nume, cărora I. I. le atribuie origini bulgare, figurează în Iliada (cu 17 secole înainte de aducerea bulgarilor în sudul Dunării, în diferite inscripţii etc. dinainte de apariţia bulgarilor.”

…………………………………………….

CONCLUZII  ale d-lui Gabriel Gheorghe :

Tuturor celor care au scris despre Dicţionarul numelor de familie româneşti al lui I. Iordan, de care avem cunoştinţă, nu le-a scăpat observaţia, formulată în varii forme, că tipul nu este decît un prestidigitator căruia îi place să califice şmecheriile şi vicleniile lui infantile ca strict ştiinţifice (a se vedea Convorbirea cu Mihai Zamfir [37]).

În realitate (v. Partea II), noi n-am putut identifica urme de ştiinţă în lucrările sale, pe care le-am studiat. Dicţionarul nu reprezintă decît ultima consecinţă dintr-o succesiune de lucrări produse de un creier care s-a ilustrat prin lipsă de sistematizare, prin neorînduială mintală. Astfel că Dicţionarul, lipsit de virtuţile speciei, este inutilizabil pentru antroponimie, ceea ce dovedeşte – a cîta oară? – că un om de ştiinţă poate deveni un bun politician, dar, dintr-un politruc, nu se poate obţine niciodată un om de ştiinţă.

Dată fiind importanţa deosebită a unui Dicţionar de antroponime româneşti pentru spiritualitatea românească şi europeană, sperăm ca organele abilitate să ia în seamă necesitatea alcătuirii unui corpus de nume româneşti, pe bază de surse determinate apriori. După rezultatele de pînă acum ale Margaretei Dovganiuc, sîntem îndreptăţiţi să estimăm că acesta va depăşi 150.000 de nume, mai ales populare, ceea ce va situa antroponimstica românească de departe pe primul loc în Europa.

Închei aici postarea, concluzionând că mulţi venetici „au spus iordane” despre Istoria şi Limba noastră şi că a venit vremea „să facem curăţenie în ograda noastră, ci nu a lor” !!! … la astfel de „bulgăroi cu ceafa groasă şi grecotei cu nas subţire” se referea şi Marele Eminescu !!!… nu suntem „naţionalişti extremişti”, dar nici nu acceptăm ca „venetici” să ne stâlcească Istoria şi Limba !!! 

P.S. Menţionez că d-l Gabriel Gheorghe este inginer, dar se prezintă astfel :

„ Am solicitat admiterea în Societatea de Studii Clasice în 1978, iar activităţile care-mi conferă autoritatea, exclusiv ştiinţifică (atîta cît există), sînt cu totul independente de prezenţa mea în SSC.

Astfel:

a. Sunt de două ori laureat (în 1968 şi 1069) al premiilor republicane pentru lucrări deosebit da valoroase în cercetare – proiectare,

b. Am elaborat (în afara articolelor de ziar şi conferinţelor) şi publicat cca 50 lucrări, însumînd cca 5000 pagini editoriale. Dintre acestea unele au fost publicate direct în străinătate: Franţa, 1967 şi 1973, R. F. Germania, 1969 şi 1973, Belgia, 1968, Italia, 1969 şi 1970, Austria, 1977.

Ultimele mele cărţi s-au bucurat de traduceri în engleză, spaniolă, germană şi maghiară, ca să mă refer numai la cele pentru care am fost solicitat şi am dat acorduri scrise. O lucrare de specialitate, de peste 500 pagini este în curs de publicare la una din cele mai celebre edituri din străinătate.

c. Numeroase inovaţii, invenţii, metode de lucru şi de calcul proprii, comunicate şi recunoscute pe plan internaţional.

d. Activitatea mea ştiinţifică, concretizată în lucrări, este cunoscută şi apreciată în:

– SUA (anexele 1 şi 2);

– Marea Britanie (anexele 3 şi 4);

– Franţa (anexele 5, 6 şi 7);

– Italia (anexa 8);

– Austria (anexa 9);

– Ungaria (anexa 10) etc.

Deşi deţin cîteva zeci de aprecieri de genul celor menţionate, mă opresc la 10 anexe) a5î , care pot fi ilustrative, pentru a nu risca refuzul poştei la expedierea scrisorii.

Calificat în SUA ca well known Rumanian specialist (anexa 2), în Italia ca noto sul piano internationale (anexa 8), lucrările mele, însumînd cca 1800 pagini editoriale, fiind considerate impressive, very fine (anexele 1, 3, 4), fondamentale (anexa 6) etc., ce spor de autoritate ar putea adăuga calitatea de simplu membru într-o societate de studii, oricare ar fi aceasta? Şi ce înseamnă un membru (poate fi şi de simplu auditor) între sutele de membri ai unei astfel de societăţi?

Nu cred în acest neant înregistrabil, totuşi neant, care este autoritatea titlurilor, şi nu calific lucrările decît după valoarea lor intrinsecă, a sporului de cunoaştere pe care-l aduc. Nu există cercetător conştiincios care să nu fi parcurs munţi de prostie, imprimaţi sub titulaturi pompoase.”

Sursa : http://getica.go.ro/antroponimie.htm

Mişcarea Dacia şi… bulgarii

Cine urmăreşte materialele Mişcării Dacia, a notat importanţa acordată unei NOI POLITICI REGIONALE, menită a echilibra „presiunile Est-Vest” asupra arealului traco-geto-dac. Mulţi s-au „revoltat” : cum adică, să te aliezi cu ungurii, bulgarii, sârbii, polonezii, balticii, şi balcanicii ??? … da domnilor… cu ei, deoarece sunt toţi, mai mult sau mai puţin traco-geto-daci. Iată ce scrie reputatul Gabriel Gheorghe în lucrarea sa „Antroponimie Românească” , pe care o recomand călduros tuturor celor ce contestă PRIMORDIALITATEA şi CONTINUITATEA noastră:

„Bulgarii, o populaţie mongoloidă, care în sec. VII se găsea în nordul Mării Negre, la 679 e.n. au fost aduşi de bizantini în sudul Dunării pentru a fi folosiţi ca armată de represiune împotriva populaţiei locale, vlahe, care se revolta mereu contra fiscalităţii excesive din Imperiul Bizantin. De atunci, provincia s-a numit Bulgaria, după numele celor aduşi în scopul “păstrării ordinei”.

După un timp, conducătorii bulgarilor, dându-şi seama că liniştea Imperiului Bizantin în această zonă depinde de ei, au încercat să pună pe unul dintre ei pe tronul din Bizanţ. Deşi n-au reuşit, au mai încercat de cîteva ori, pînă în 986, când împăratul Vasile II întreprinde o campanie în Peninsula Balcanică pentru a zdrobi răscoala condusă de Samuil, întemeietorul Ţaratului bulgar de Apus.

La 1014 (29 iulie), la Belasiţe, bulgarii, sub ţarul Samuil, sînt zdrobiţi de bizantini. La 14.000 de prizonieri “bulgari” li se scot ochii. Pînă la 1018, bulgarii mongoloizi sînt urmăriţi peste tot şi omorîţi, ceea ce-i aduce împăratului Vasile II epitetul de bulgaroctonul (ˆ omorîtorul de bulgari), iar, la 1018, odată cu ocuparea Ohridei, ia sfîrşit ţaratul lui Samuil şi dispar pentru totdeauna bulgarii din Peninsula Balcanică.

Unele revolte ulterioare, la care iau parte “bulgarii”, se referă la locuitorii din tema (provincia) Bulgaria, cărora, după numele temei, li se atribuie o apartenenţă etnică pe care ei n-o aveau.

Dovezile converg şi probează această realitate de necontestat.

Astfel, la 1185 – 1186, se produce răscoala vlahilor sub conducerea fraţilor Petru şi Asan, împotriva abuzurilor bizantine şi se întemeiază ţaratul vlahilor.

Este de mirare de unde şi pe ce considerente unii istorici numesc acest ţarat fie bulgar, fie vlaho-bulgar, deoarece, la acest moment istoric, picior de bulgar nu mai putea fi găsit la sudul Dunării, ca de altfel nici în altă zonă din Europa.

Cronicarul bizantin Leon Diaconul scrie despre evenimentele petrecute între 959 şi 976 şi participă la reprimarea de către împăratul Vasile II a revoltei antibizantine a ţarului bulgar Samuil la 986, când a început acţiunea de lichidare a bulgarilor, mongoloizi, din Peninsula Balcanică. El numeşte Bulgaria Ţara moesilor.

Ana Comnena (1083 – după 1148) scrie o cronică a domniei tatălui ei, Alexie I Comnenul, dar nu menţionează nici o ciocnire cu aşa-zişii bulgari.

Conform cronicarilor bizantini, împăraţii bizantini posteriori lui Vasile II, poartă războaie cu sciţii (ruşii, pecenegii, cumanii), cu misii (vlahii), cu sarmaţii, cu celţii (normanzii), cu hunii (ungurii), dar niciodată cu bulgarii care au dispărut între 986 şi 1018.

Unii cronicari dau în această privinţă date clare asupra realităţilor etnice privind populaţiile din sudul Dunării:

a) Iar mulţimea… va fi colonizată în ţara bulgarilor, care era pustie în cea mai mare parte a ei, deoarece neamul acela fusese de curând nimicit (ă22î, p. 222-223, referitor la perioada 1048 – 1053)

b) La 1186, Leon Monasteriotes îi reproşează împăratului Isaac II Anghelos că nu a respectat dispoziţiile lui Vasile II Bulgaroctonul (mss. B): este întristat sufletul împăratului bulgarocton, căci el, când i-a distrus cu desăvârşire pe aceştia, a poruncit ca, dacă vreodată iarăşi se vor răscula vlahii, cel care urmează să dea lupta împotriva lor trebuie să procedeze astfel… A fost încălcată porunca aceasta, căci tu, împărate … fără să-ţi vină în minte ceva din porunca lui, luând aşadar în rîs şi-n joacă cele poruncite de el … (ă23î, p. 259).

Din aceste texte rezultă cu claritate că bulgarii, fiind puţini, ei, cel mult, au incitat la răscoală şi s-au instalat în postura de şefi.

Nu există nici o dovadă că, la sudul Dunării, ar fi existat 14.000 de bulgari, astfel că printre cei cărora Vasile II le-a scos ochii trebuie să fi găsit un foarte important procent de vlahi, populaţia de bază a Peninsulei Balcanice, antrenaţi în răscoala lui Samuil.

Acest adevăr nu poate fi infirmat în nici un fel, el fiind probat cu numeroase texte ale unor cronicari care scriu despre situaţia din Balcani:

c) Prin bulgari se înţeleg trupele din tema Bulgaria (ă23î, p. 90 şi 142-143; a se vedea şi Fontes III, p. 71, precum şi Cronica lui Mihail Attaliates )

d) … barbarii din muntele Hemus, care mai înainte se numeau misieni, iar acum se cheamă vlahi … (ă23î, p. 225)

e) În anul următor, vlahii au năvălit din nou, împreună cu cumanii şi, după ce au prădat cele mai importante regiuni ale ţării, s-au înapoiat “în ţinuturile lor” nevătămaţi (ă23î, p. 307)

etc.”

………………………………………………………………………………

„Din puţinele considerente şi argumente pe care spaţiul ne-a îngăduit să le invocăm, rezultă limpede, credem, că bulgarii au reprezentat în Peninsula Balcanică un accident de durată limitată: s-au aflat puţini, la sud de Dunăre, între 679 şi, cel mai târziu, 1018 e.n.

Oricine călătoreşte la sud de Dunăre poate constata că tipul antropologic al populaţiei locale este cel european, vlah, că tipul mongoloid, bulgar, este inexistent.

Prof. Antoni Buzbuchi de la Universitatea din Salonic, arată că, în vorbirea populaţiei din sudul Dunării, nu se găsesc decât 7 – 8 cuvinte bulgare [19].

Defunctul academician bulgar Vladimir Georgiev arată (ă28î, p. 10):

Le bulgare et le roumain ne sont pas étroitement apparentés quant à leur origine (? nota ns., G.G.), mais leur lexique contient 38 % de mots identiques ou semblables. Cette statistique est faite d’après les dictionnaires des langues écrites; dans les langues parlées (et dans les dialectes), ce pourcentages est encore plus élevé . (Bulgara şi româna nu sînt neapărat înrudite în ceea ce priveşte originea lor, dar lexicul lor conţine 38 % cuvinte identice sau asemănătoare. Această statistică e făcută după dicţionarele limbilor scrise; în limbile vorbite – şi în dialecte – acest procent este încă mai ridicat).

În graiuri, Maria Osman-Zavera a găsit: 465 substantive de origine română, 21 verbe, 11 adjective, 3 expresii etc. (ă29î, p. 189). În general, este vorba de peste 500 cuvinte populare faţă de circa 800 cât are limba unui ţăran obişnuit.

Într-o scrisoare către Ion Ghica, la jumătatea sec. XIX, Nicolae Bălcescu arată că n-a întîlnit bulgari în Bulgaria, iar Constantin Nicolăescu-Plopşor spune că a parcurs, în anii ’30, Bulgaria de la Dunăre la graniţa cu Grecia, vorbind peste tot limba română. Dr.Al. Şuga (ă33î, p. 5) scrie: În secolul trecut majoritatea populaţiei din sudul Dunării vorbea limba română.

Că, în sudul Dunării, se vorbea limba română o arată şi unul din cronicarii deja citaţi, Laonic Chalcocondil (Fontes, IV, p. 485): Şi muntele Pind îl locuiesc vlahii care vorbesc aceeaşi limbă cu dacii şi sunt asemenea cu dacii de la Istru.

Credem că cel mai clar argument, privitor la inexistenţa bulgarilor la sud de Dunăre, după genocidul lui Vasile II Bulgaroctonul, îl reprezintă cele două volume de cronici referitoare la cucerirea Constantinopolului [20] de către Cruciata a IV-a. Primul volum se referă la evenimentele cuprinse între 1199 – 1203, iar al doilea la cele dintre 1203 – 1207, când Ioniţă Vlahul reuşeşte să-i alunge pe cruciaţi din Peninsula Balcanică.

La 1204, Cruciata IV ocupă Constantinopolul. Villehardouin este cronicarul Cuceririi Constantinopolului. Cronica lui are peste 600 pagini de text în aşa-zisa franceză veche, ininteligibilă pentru un francez din timpurile noastre, dar înţeleasă de către un român cultivat.

În toată această cronică se vorbeşte numai de vlahi şi de Johannisse li rois de Blakie venoit secoure cels d’Andrenople a mult grant ost (ă20.2î § 352) (Ioniţă regele Vlahilor venea să-i ajute pe cei din Adrianopol cu o foarte mare oaste).

Ioniţă Vlahul este cel care-l prinde pe Baudouin de Flandra (14 aprilie 1205) care se instalase împărat la Constantinopol, după cucerirea oraşului, şi-l aruncă în închisoarea din Tîrnovo, dar, după un an (14 iulie 1206), neobţinând părăsirea Constantinopolului de către cruciaţi, puşi pe jaf, îl scoate din închisoare şi-i taie capul.

În toată cronica sa, Villehardouin nu menţionează niciodată bulgari. Ar fi imposibil de crezut că se bate cu bulgarii şi-i numeşte Vlahi.” 

… poate citesc şi… „istoricii lui peşte” !  🙂