Vă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link
Posts Tagged ‘Becoming’
Philosophia (7)
„Neoplatonism
Neoplatonismul se bazează pe trei ipostaze care formează împreună Realitatea: inefabilul UNUL / ONE (echivalent cu Forma lui Platon a Binelui), INTELECTUL (NOUS) și SUFLETUL (PSIHIC).
Sufletul (Psihicul) are o parte Înaltă unitară și o parte Inferioară fragmentară.
Natura poate fi considerată ca o ipostază a Psihicului. Partea inferioară fragmentară a Psihicului este aceea care animează Natura.
În termeni matematici ontologici, Unul este Singularitatea, Nous constituie Legile Matematicii, Psihiculul Superior se referă la Colectivul Monadic, în timp ce Psihicul Inferior se referă la Monadele Individuale.
Colectivul Monadic produce Natura (prin intermediul unei contribuții energetice scăzute a tuturor monadelor), iar apoi Monadele Individuale interacționează cu Natura.
În Neoplatonism, Existența cuprinde unitatea diferitelor ipostaze.
Totul a emanat de la Unul și caută să se întoarcă la Unul. Acest lucru corespunde unui univers ciclic prin care Singularitatea (Unul) creează Universul prin Big Bang la începutul unei epoci cosmice, iar apoi Universul revine la Singularitate până la sfârșitul Epocii Cosmice (Big Crunch).
Neoplatonistii erau mult mai bine informati despre adevarata natură a Realitaţii decat oamenii de știință de astăzi. Nu este remarcabil?
Neoplatonismul, ca și Iluminismul, este despre Involuție urmată de Evoluție: Minţile se înstrăinează în Natura Materială, apoi se întorc la ele însele, exact așa cum a descris Hegel în Filosofia Dialectică.
Hegelianismul este, desigur, doar o modernizare a Neoplatonismului, iar Illuminismul modern este o modernizare a Hegelianismului.
UNUL Neoplatonic este primul (și ultimul) Principiu, sursa Existenţei (Being) și a Devenirii (Becoming).
UNUL este transcendent, indivizibil, imutabil, autosuficient, etern, necesar și perfect.
UNUL creează sau emană orice altceva, dar nu este el însuși, nici creat, nici emanat.
Nous este Matematic, Noumenal și Logos;
Psihicul este Ştiințific, Religios și Mythos.
„Materia” este inferioară Minții și este reală numai prin interacțiunea sa cu Sufletul Universal.
Materia este imperfectă, mutabilă, plurală și potențială. Unul, Nous și Psihicul Superior sunt în afara spațiului și timpului, iar Psihicul Inferior și Materia sunt în spațiu și timp.
Lipsindu-i orice legătura cu „Binele” (UNUL), Materia este ipso facto „Rea”. Acest Rău infectează și corupe Sufletele care interacționează cu Natura Materială.
Doar partea Inferioară a Psihicului este în contact cu Materia. Restul este imun la Materie. Doar partea inferioară a Psihicului este supusă Suferinței – tocmai pentru că interfațează cu Materia Malefică.
Ființele vii cuprind o parte inferioară (corpul material), o parte superioară (Psihicul Inferior) şi o parte și mai înaltă (Psihicul Superior) și partea cea mai înaltă (Nous-ul Raţional). Dincolo de acestea se află UNUL („Dumnezeu”, răspunsul la toate).
Ființele umane stau între Sensibil și Inteligibil, între Sentimente și Gânduri.
Corpurile sunt instrumentele inferioare ale Sufletelor.
Sarcina Sufletelor este să se îndepărteze de Lumea Materială Rea și să urce la UNUL (Binele), prin Contemplarea Rațională și dobândirea Cunoașterii (gnoza).”
Sociologia (1)
Instituţia Căsătoriei
1. Viaţa Sexuală
de David Apotheosis Pietsch (n.a. – selecţii)
Monoteismul = monogamie
Politeismul = polyamority
Un Dumnezeu, Un Soț.
“Eu sunt stăpânul vostru, creatorul vostru, supuneți-vă, slujiți-mi, faceți cum vreau eu, nu există alți dumnezei în afară de mine, eu sunt întreaga ta realitate, nimic nu există dincolo de mine, orice recunoaștere sau închinare la alţi zei duce la moarte și la focul veşnic al iadului! Eu vă posed, așa că faceţi-mi voia! Supuneţi-vă! “-
Semnat: Dumnezeu Monoteist
“Eu sunt soţul tău, ascultă-ma, serveşte-mă, fă cum doresc eu, eşti proprietatea mea, nu există alti barbati dincolo de mine, eu sunt lumea ta, te definesc, sexul sau flirtul cu alti bărbaţi duce la persecutie sau chiar moarte, eu te am, fac ce vreau cu tine! Supune-te! “
Semnat: Soț Monogam.
Monogamia poate fi văzută ca un rezultat direct al religiei monoteiste (și într-adevăr, cel mai probabil a apărut inițial ca instituție legală în națiunile abrahamice, astfel ca bărbaţii să pretindă proprietatea față de femei), în care patriarhul cosmic (yahweh) ordonă angajament și iubire necondiționate și necontestate pentru toți sclavii… soțul patriarhal, monogam, face același lucru cu soția lui. El o are pe ea complet supusă și dependentă de el, distrugându-i propria autonomie, liberul arbitru și alegerea independentă. Toți ceilalți bărbați sau femei devin invizibili și inexistenți pentru ei și se așteaptă ca ei să se supună pe deplin singurului lor soț pentru întreaga Viaţă. În unele culturi islamice, este imposibil ca femeia să-și părăsească soțul, deoarece riscă să fie ucisă cu pietre. Polyamoritatea este demonizată și considerată un păcat, la fel ca politeismul. Dacă “înșeli” partenerul tău, chiar și într-o națiune mai avansată cum ar fi America, ești catalogat ca „rău”, totuși persoana care te tratează ca Posesiune a sa și ca Obiect nu este niciodată pusă la îndoială.
Există o mulțime de legături între mentalitatea monoteistă abrahamică și mentalitatea patriarhală, monogamică… Avraamicii cred despre Căsătorie că este ceva sacru și minunat, că au făcut lucrurile morale și corecte și că au obținut ceva grozav. Ei nu-și dau seama cât de a dracului devine Umbra lor din cauza acestui „angajament”, sau cum promovează inconştient Instituţia Controlului Patriarhal. Bineînțeles, oamenii vor face așa cum vor și vor avea motivele lor și poate că unele căsătorii nu sunt aşa de rele de cum am spus, dar în general, nu-mi place Instituția Căsătoriei în actuala concepţie și cred că statul nu ar trebui să se intereseze de căsătorii din punct de vedere legal sau financiar, sau să persecute oamenii pentru „adulter” sau promiscuitate.
Sunt sigur că Mariajul este o instituție de pur Control influențată satanic, întruchiparea și exprimarea sexuală a Monoteismului, devenit dominant din punct de vedere social prin Avraamism. Este o cale pentru oameni de a vedea cum ar fi să fii ca și yahweh pentru câțiva ani, dar numai în familie.
Aș vrea să trăiesc mai degrabă în ascetism decât să-mi predau Liberul Arbitru unui „soț” pentru tot restul vieții mele.
Monogamia face și mai grea întâlnirea cu parteneri sexuali, pentru că majoritatea oamenilor sunt „luați” (indiferent de dracu înseamnă asta) și chiar dacă simți o dorință înflăcărată în vine, sexul este complet în afară de discuţie, pentru că există „partenerul fix”. Pentru cei cu un control mai mic al impulsurilor, acest lucru poate duce la furie, deoarece cei care sunt singuri și nu pot găsi un partener în această lume înstrăinată sunt lăsați cu nimic altceva decât cu mâna lor dreaptă, internetul și imaginația (lol). Asta cauzează de asemenea, cartelul subteran al traficului sexual și prostituției, deoarece am făcut foarte greoi sexul natural, liber, sigur, consensual.
Orice se poate crede, Natura, NeConștientul, Dialectica Socială, Dionysus și Rațiunea vor căpăta spaţiu în timp util și toate vor fi libere, în toate aspectele vieţii.”
2. Implicaţii Socio-Economice
Instituţia Căsătoriei trebuie eliberată de actuala Paradigmă Sclav-Stăpân (ca TOATĂ societatea de altfel). Instituţia Căsătoriei se integrează din plin în Paradigma Pieţei Libere aflată sub guvernarea lui MAMMON.
Asistăm azi inerţi la „căsătorii din interes economic”: tinere sărace care se căsătoresc cu bătrâni bogaţi, ba chiar fetiţe în fragedă pruncie ce sunt cumpărate de musulmani, fără ca „societatea civilă” (ONG-uri), guvernanţii naţionali, organizaţiile internaţionale (UNICEF, ONU, UE şamd), organele mediatice sau clerul să intervină în numele Drepturilor Fundamentale ale Oamenilor.
Impactul Social este devastant şi actualul exemplu de „Toleranţă cu Intoleranţii Islamici” (Multiculturalismul şi Corectitudinea Politică) este edificator, inducând în mod serios orice Om Raţional să creadă într-un Scenariu Elaborat de cultivare a Fricii, Individualismului, Rasismului, Extremismului, Înlocuirii Etnice, Nivelării În Jos a Cunoaşterii şamd.
După cum afirmă Iluminismul, LIBERUL ARBITRU este singurul Drept Natural al Omului, celelalte fiind atribuite sau retrase de Om, deci discutabile. Exact acest Unic Drept Natural este călcat în picioare de Instituţia Căsătoriei aşa cum e conceptualizată azi!
Pentru a înţelege întotdeauna mai bine CAUZELE unei situaţii, trebuie pusă întrebarea: Cui Foloseşte? (Cui Bono?)
Evident că Instituţia Căsătoriei foloseşte celor BOGAŢI pentru a-şi asigura PRIVILEGIILE MOŞTENITE: avere, pile, relaţii, nepotism, favoritism, popularitate şamd, chiar dacă tocmai ei sunt cei care o „încalcă” mai mult!?
Vorba aia (extrapolare): „Nu face ce face Bogatul, ci ceea ce-ţi zice!”
3. Implicaţii psihologice
Pentru ca Omenirea să accelereze procesul DEVENIRII (BECOMING), de mare importanţă este ECHILIBRAREA (HOMEOSTAZA) PSIHICĂ.
Aceasta e valabilă atât la nivel Individual, cât şi Social – „As Above So Below”.
Pornind de la Tipurile de Personalitate MYERS-BRIGGS, această Echilibrare ar fi favorizată de COMPLEMENTARITATE: cuplurile cele mai reuşite sunt deci acelea în care personalităţile soţilor „se completează reciproc”. Evident că în Paradigma Pieţei Libere această necesitate nu este contemplată, cu efectele negative de rigoare.
Omenirea este azi DezEchilibrată fiind tot mai expusă Emoţiilor, Simţurilor, Tradiţiilor şi Narcisismului şi trebuie să facă conform principiilor Iluminismului, Saltul spre Raţiune, Intuiţie, Logică şi Altruism.
Tags: altruism, Avraamism, Becoming, Căsătoria, Devenire, Dialectica, Emoţii, Familia, Intuiţie, Liberul Arbitru, Logică, Monoteism, Myers-Briggs, Narcisism, Piaţa Liberă, Psihologie, raţiune, Sclav, Sexualitate, Simţuri, Stăpân
Illuminati (14)
„Despre Critică
“Este surprinzător câte persoane din cercurile Mișcării sunt incapabile de acceptarea, construirea și exprimarea Criticii. Acceptarea Criticii este foarte importantă – este stadiul Antitezei în procesul Dialectic. Fără aceasta, nu ar exista niciun progres real, deoarece există foarte puțini indivizi care sunt capabili să-și evalueze critic activitatea și ideile.
Este clar că majoritatea oamenilor din Occident, în special din SUA și din Marea Britanie, sunt foarte precauți atunci când oferă Feedback Critic din teama de a afecta sentimentele oamenilor. Acest lucru creează o cultură în care să fii prietenos este mai important decât să fii cinstit și tu însuţi. În această cultură, oamenii nu sunt obișnuiți să primească critici grave și constructive; prin urmare ei sunt copleşiţi de ideea că prima lor încercare este întotdeauna suficient de bună.
Această cultură este a Mediocrităţii: îi încurajează pe sofisti, pe plictisitori, pe egomaniacii senzitivi, care sunt incapabili de a accepta că au greșit sau că lucrarea lor nu este la fel de bună pe cât credeau ei. Ce este mai rău, odată ce primesc vreun cuvânt negativ, o iau ca pe un atac la persoană.
Atunci ei ignoră comentariile dvs. și evită să interacționeze cu dvs. sau renunță complet. Acești oameni trebuie să se deschidă spre Critică și să învețe să Analizeze Rațional acest Feedback și să-l integreze în Dezvoltarea lor de sine.
Când cineva te critică serios, ia în considerare dacă Critica are Bază – dacă este Rațională. Critica Emoțională este aproape întotdeauna subiectivă și deci nesemnificativă. Pe de altă parte, Critica Rațională este ca o hartă care vă poate duce la o insulă de comori. La evaluarea și analizarea Criticii, este important să luați în considerare Criticul, deoarece acestea ar putea să nu aibă Expertiză sau Cunoaşterea pentru a vă oferi o opinie valabilă. În acest caz avem de-a face de cele mai multe ori cu Troll-ii. Așa cum unele hărți sunt mai exacte decât altele, tot aşa unele Feedback-uri sunt mai utile decât altele. Dacă abordezi Critica Rațional și nu Emoțional, nu există niciun motiv pentru care ar trebui să te simţi prost atunci când eşti criticat. Acceptând Critica atunci când e suportată de Raţiune, este cea mai bună cale de urmat pentru Auto-Îmbunătățire. Prin ignorarea oricăror observații critice, vă opriți Dezvoltarea/Becoming. Fiecare dintre noi percepe lumea diferit – trăim în propriile realități percepute. Dacă întrebați oamenii din jurul vostru și vă dau opinia lor onestă, aproape întotdeauna părerea lor despre tine diferă de a ta. Acesta este motivul pentru care Critica este atât de vitală.
Adesea survolăm punctele noastre slabe, sau nu avem un standard bun de comparaţie.
“Când oamenii care vă sunt aproape vă dau Feedback-ul cinstit, vă ajută să vă construiți o imagine mai bună a situației în care sunteți în raport cu ceilalți. Critica este ca o reflecție imaterială într-o oglindă pe care nu o veți putea vedea fără ajutorul cuiva. Aceasta este o informație prețioasă și, dacă este folosită în mod corespunzător, vă poate ajuta să vă transformați din metalul de bază în aur. ”
Capital (tu, ce capital ai?) -1-
Pentru a simplifica înţelegerea MERITOCRAŢIEI ILUMINISTE, azi vom analiza teza CAPITALISM, urmând să facem acelaşi lucru pentru antiteza COMUNISM.
Simplificând şi apelând la Dialectica Hegeliană, MIŞCAREA DACIA consideră MERITOCRAŢIA ILUMINISTĂ ca fiind SINTEZA acestora.
După lectura fragmentului din cartea „CRAPITALISM” a lui Michael Faust, o să concluzionăm cu MODALITĂŢILE DE EXTIRPARE A CAPITALISMULUI, ce sunt contemplate de Manifestul „Mişcării Dacia”:
„Ω NOUĂ LUME – OPORTUNITĂȚI EGALE PENTRU TOȚI COPIII”
CAPITALISMUL nu este „Sfârşitul Istoriei” cum susţine Fukuyama, ba este chiar în „moarte clinică”.
Fukuyama ignoră „DEVENIREA PERPETUĂ” (BECOMING) ca LEGE UNIVERSALĂ… numai EXTINCŢIA SPECIEI UMANE ar reprezenta „Sfârşitul Istoriei” şi fără a fi luată în consideraţie de acesta, nu e exclusă.
„It’s not enough for the elite 1% to be masters of economic capital (cash and financial assets) alone. They must control all versions of capital. There are three non-economic types of capital which are immensely significant: social, cultural and symbolic. French sociologist Pierre Bourdieu introduced this extended definition of capital. He said of capital that it applied “to all the goods material and symbolic, without distinction, that present themselves as rare and worthy of being sought after in a particular social formation.”
1) Social capital. Think of this as the groups and networks to which you belong, and the quality of the relationships you enjoy. Do you belong to the elite Harvard circle, or to Oxford’s Bullingdon Club? Do you get an invite to Bohemian Grove? Do you mix with millionaires, with politicians and celebrities? Who will help you when the chips are down? Who will support you? Do you think the people born into privilege ever have “hard times”? Bourdieu described social capital as: “the aggregate of the actual or potential resources which are linked to possession of a durable network of more or less institutionalized relationships of mutual acquaintance and recognition.”
Most of us have low social capital. We don’t know anyone significant, or anyone who has any meaningful resources. Our networks are transient, low-level and can’t help us to set up a business, or make any real difference in our lives. It’s the elite who define all important forms of social capital, and they establish exclusive groups for the rich in order to perpetuate their elite status. Everyone wants to join their groups; they have no interest in joining yours.
2) Cultural capital. Think of this as the extent to which you share the cultural values of the elite (the elite are the ones who shape the cultural values). Do you like what they like? Do you like opera, ballet, classical music, modern art, fine wine, high cuisine, literary fiction, exclusive holidays in luxury resorts where hoi polloi never go? If you want to have a higher status in society, you have to be knowledgeable about the cultural values of the top 1%. If you share their values, they might invite you into their charmed circle. If all you can talk about is “working class” culture, they will regard you as a barbarian, and you will never get any invites. “Social climbing” is about adopting the necessary values to allow you to mix easily with the ruling elite. If you have low economic capital but high cultural capital, you might be able to ascend the social ladder to some extent. If you have low cultural capital but high economic capital, you will always be regarded as “vulgar”, as “new money”.
So, cultural capital is about “table manners”, the extent to which you can exhibit “refined” taste (such taste being dictated by the value system of the elite, which is designed to exclude 99% of the people). Bourdieu refers to cultural capital most especially in relation to education. That’s the primary arena where you can adopt the values of the elite and gain a higher status for yourself. If you reject education, you are unlikely to acquire any cultural capital. You will be more like Tony Montana in Scarface – an uncouth, violent thug with no class. Most parents are clueless about how to acquire cultural capital, and so their children are equally ignorant. You don’t get it by eating junk food, watching junk TV, and playing video games.
Cultural capital is about non-financial social nous; knowing what the elite like. It can help you with your networking (social capital), and then lead to the acquisition of greater economic capital because you will get a better job than those lacking cultural capital.
Understanding cultural capital is the best route to social mobility for anyone outside the privileged elite. Cultural capital opens the doors that would otherwise be locked. But, crucially, it’s all about embracing the values of a profoundly elitist and snobbish group who despise ordinary people. Why should you have to play that game in order to get on in the world? And what would it say about you if you did play along?
3) Symbolic capital. This is perhaps most important of all because it targets the imagination. Consider the “Royal Wedding” in the UK. Think of all the pomp, splendour and grandeur on show, the projection of the power and glory of the British Establishment. All of this is designed to emphasize the legitimacy of the regime and to show any republicans that when they denounce the Queen, they stand opposed to the whole British nation.
Think of the importance of the American flag and the Star Spangled Banner anthem to ordinary Americans. Think of the power of the Koran over the collective Muslim mind. Think of Ferrari cars, Rolex watches, designer labels and so on. These contain immense symbolic capital.
People crave certain consumer goods not because they have great intrinsic value but because they are priceless in terms of symbolic value. Everyone wants the symbols that impress others. People are obsessed with signs and symbols. We are all judging each other according to the signs and symbols we have on show. These are the basis of status, and underpin the perpetual status war in which we are all engaged. Everyone wants to have the signs and symbols associated with the highest status. The rich, of course, are always the winners in the status war. They are the ones who can afford the highest value status symbols.
Symbolic capital is all about prestige, honour, recognition, glory, status, your place in the pecking order. Everyone, whether they like it or not, is caught in the game of symbolic capital.
*****
In summary, we can think of economic capital as “what you own” (personal wealth, often produced by inheritance), social capital as “who you know” (nepotism, cronyism and privilege), cultural capital as “what you know about the values and tastes of the ruling elite, and how well you are in accord with those values and tastes”, and symbolic capital as “the signs and symbols that indicate your status, with the highest and most desirable signs and symbols being those linked to the rich elite.”
Capital in its four forms is the key to our world, and is entirely defined and shaped by the elite. They control not only your financial circumstances, but also how you think, what you think, and to what you aspire. They dictate what you believe in, but they allow you to think you chose those beliefs for yourself. They dictate how you vote: you always vote for them or their puppets. They construct your identity. They even construct the stuff of which you dream. They are the true controllers of the Matrix. You are the batteries for the capitalist machine. You power it, and every time you make a purchase you make the rich richer. You are the perfect drones and droids, and all the while you delude yourselves that you are free and you have meaningful choices. You don’t.
What you dream of most of all is being one of the rich elite. Ergo they are the last people in the world you would attack because they are what you aspire to be. And that’s why 400 people can dominate 150,000,000 with almost no effort. They don’t have to spy on you and check up on you. You automatically do everything required of you because that’s how they’ve programmed you.
Isn’t it time to wake up? Stop swallowing the elite’s propaganda. These people are scum and it’s time they were swept away by the people’s righteous anger, just as they were in the French and Russian Revolutions.”
„CRAPITALISM”
Michael Faust
DE CE NU ARE SUCCES „MIŞCAREA DACIA”? (1)
