Join Us on FACEBOOKVă invit să vă alăturaţi grupului Facebook Mişcarea DACIA, ce-şi propune un alt fel de a face politică!

Citiţi partea introductivă şi proiectul de Program, iar dacă vă place, veniţi cu noi !
O puteţi face clicând alături imaginea, sau acest link




MATEMATICA – MISTERUL COSMIC

Gennaio 11th, 2019 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia

Mathematics: The Cosmic Mystery

Most people are baffled or incredulous when they first come across the concept of ontological mathematics. So, before we even give a description of what ontological mathematics is, we shall address why people are likely to be initially nonplussed or even resistant and hostile to ontological mathematics.

What type of person are you? It’s a fact that your personality type determines your thinking and what you will accept as the answer to existence. You will not be responsive to any answer incompatible with your personality type and the way you relate to the world. As Jung identified, the four basic types are: 1) sensing types, 2) intuitives, 3) feeling types, and 4) thinking types. Sensing and intuition are perceiving functions, while feeling and thinking are judging functions. Intuition is the opposite of sensing, and thinking is the opposite of feeling.

Sensing types are those attracted to answers based on sensory stuff (“matter”). They scoff at any reference to non-sensory stuff. They simply cannot relate to that concept. It automatically seems unreal to them, hence impossible.

Intuitives are the opposite of sensing types, so they typically regard the physical world as some kind of illusion, and are attracted to the concept of an unseen mental whole, which they often refer to as the One, or Cosmic Consciousness, or Universal Mind. Their aim is to be fully absorbed by this blissful unitary mind where all of their problems will vanish.

Feeling types are those attracted to answers that satisfy them emotionally. You cannot have a satisfying emotional relationship with matter, so science is no good to these people. Equally, cosmic consciousness is far too abstract for them. They seek the ultimate satisfying relationship, so they believe in a God of Love, unconditional love, universal love, with whom they can have the supreme loving, personal relationship.

Thinking types do not engage with any of that. They want a rational, logical explanation. They find “matter” intellectually unsatisfying (matter is more or less miraculous since scientists claim that it jumps out of non-existence, for no reason, via no mechanism, as some bizarre product of inexplicable randomness and uncertainty), cosmic consciousness unsatisfying, and an emotional God of love but no rational explanations unsatisfying.

What is the ultimate rational and logical subject? It’s mathematics. For thinking types, then, but for no other types, mathematics is what they look to for answers. Others find mathematics ridiculous. Scientists, who use mathematics all the time, have the most bizarre attitude towards it, regarding it as abstract and “unreal”. Scientists are sensing types and what is real for them is “matter”, and experiments designed to observe matter. They dismiss everything else, including mathematics.

Mystical intuitives can’t stand mathematics. They want to wallow in intuitive visions, meditative and shamanistic experiences. When did the Buddha mention mathematics? When do meditators read mathematics books? Never going to happen.

Since feeling is the opposite of thinking, feeling types especially loathe mathematics and mock any notion that mathematics is the basis of reality.

But here’s the fatal question for the sensing types, the intuitives, and the feeling types: “What is IT made of?” For sensing types, what is matter made of? Is it made of atoms, or electrons, protons and neutrons? What about quarks? What about leptons? What about super symmetric particles? What about probability wavefunctions? How about quantum loops? How about branes? How about strings? How about quantum foam, or “Planck spheres”? How many dimensions are associated with matter? Three, four, ten, eleven, twenty-six, infinite? As soon as you actually try to define matter, the concept disintegrates into gibberish, leaving nothing but extremely complex mathematics such as M-theory, so why not ditch “matter” and turn to analytic mathematics instead, with clear-cut, simple answers? Scientists are empiricists, not rationalists.

What is “cosmic consciousness” made of? What is the Tao made of? What is nirvana made of? What is the One made of? We get a resounding silence from the intuitives. They don’t care. They are not bothered about understanding the ontology and epistemology of cosmic consciousness. They just want to be one with it, to be absorbed by it. Like scientists, they are empiricists, not rationalists.

What about God? As soon as you say that God is made of something then God is rendered subject to the laws of that thing, which therefore becomes more important than God. God cannot defy the laws of whatever he is made of. God cannot perform a “miracle” if it contradicts the laws of whatever God is made of. Quite literally, as soon as you agree that God is made of something, his power vanishes because now it is the thing of which he is made that has all the power. After all, it has the power to make God!

The idea that God is not made of anything is ludicrous. In that case, he couldn’t exist! Yet whenever religious believers refer to God, they NEVER refer to what he is made of, and they would never dream of asking this question because it would destroy their faith. They are compelled to claim that God makes everything, but nothing makes God. Yet the idea that God has no substance – he is made of nothing – makes him non-existent. It’s funny when religious believers claim that God made the world out of nothing since God himself, if he is not made of something, must be made of nothing! Did God summon himself into existence from non-existence? That is the logic of the Bible. Science says the same thing with its claim that the Big Bang erupts out of nothing rather than out of an eternal mathematical Singularity.

These feelings types are, like scientists and mystics, empiricists, not rationalists.

The ultimate ontological question is what could serve as the ontological basis for God, cosmic consciousness and matter alike. What could realistically be proposed as the only thing from which everything could be rationally made? There is only one rational answer – the most rational thing of all, namely mathematics.

Ontological mathematics is, to put it simply, the study of mathematics taken as the basis of existence, i.e. as a real, concrete entity, present everywhere in the universe … as light, or “broken” light. Mathematics is not unreal, it is not abstract, and it is not manmade. It is none other than the eternal language of existence, of Nature, of reality. The sole reason why we live in a rational cosmos is that the cosmos is made not of “stuff”, but of a rational, intelligible language, which exists as light. If reality were not made of language, it could not be intelligible. Only languages are intelligible, and the one and only rationally intelligible language is mathematics.

The universe, despite appearances, is 100% mathematical. The easiest way to approach this idea is to treat mathematics as a two-sided coin. One side concerns mathematical rationalism, i.e. mathematical form, mathematical syntax … mathematics as map, mathematics as unseen noumenon. The other side is mathematical empiricism, i.e. mathematical content, matter, semantics … mathematics as territory, as seen phenomenon.

Rationalist mathematics is the unseen INFORMATION CARRIER. Empirical mathematics is the observed INFORMATION CARRIED. We never experience the carrier under any circumstances. We only experience the information carried.

Think of electricity. All off your gadgets are powered by it, but you never see it and you never interact with it. You interact with the information that the electrically powered gadgets deliver to you. These are impossible without electricity, but absolutely no one thinks of the operations of electricity while they are watching a YouTube video on their smartphone about cats with hats on surfboards.

Ontologically, we replace electricity with mathematics. What is powering everything, including electricity, is mathematics, but we never see it and we never interact with it as it is in itself (as noumenon). We only ever encounter it as phenomenon, as appearance, and its appearance doesn’t seem mathematical in the slightest.

When you watch a YouTube video you are in a sense watching electricity, but you have no idea that this is what you are watching. You engage with electricity as phenomenon – as sensory output – not electricity as noumenon – as the unseen entity powering all of your gadgets.

People are transfixed by appearances because that’s the level at which they actually live. That’s what their experiences are all about. They are not interested in what’s under the hood, all the unseen stuff that holds everything together. Only reason and logic – the opposite of human experiences (which concern sensory perceptions, feelings and mystical intuitions) – take us to the world of non-appearance.

People regard the world of non-appearance as unreal, hence why they regard mathematics as unreal. Here’s the cosmic joke. Whatever you imagine to be the most unreal thing of all, the least likely candidate for what existence is made of, is CERTAIN to be exactly what existence is made of. The cosmic “electricity” is inevitably the opposite of what empiricism would suggest it might be (whether God, matter, randomness, chaos, or cosmic consciousness).

The opposite of empiricism is rationalism, and the subject that defines rationalism is mathematics. Thinking people are people who think mathematically, which is to say rationally. They are right and everyone else is wrong. The other three types are empirical types, ruled by their immediate experiences, whether their sensory perceptions, emotions, or mystical intuitions. These are always taken to be real because they are presented to us without any work on our part. You simply open your eyes and the world pours in. You can’t switch off your feelings. You can’t deny the power of a mystical vision. But you have to work hard to use your reason and logic. That work creates an effect of non-immediacy, which is interpreted as non-reality.

Imagine how differently you would regard mathematics if instead of having to work out answers, you saw answers being presented to you in your mind’s eye, without any effort on your part. There are autistics who can literally see the numbers of pi in their field of vision, and just read off what they see, to thousands of decimal places. If we all had that capacity – if we interacted with mathematics immediately and effortlessly – no one would doubt the ontology of mathematics. We would all take it for granted that we lived in a mathematical universe. But evolution, faced with the choice between quality and quantity, semantics and syntax, has made us empiricists rather than rationalists, which is why the simple-minded reject mathematics as ontological. Imagine playing a video game equipped with a split screen. In one screen, you see the game. In the other screen, you see the code that is being executed each time you do anything in the game. Evolution, via natural selection, decided that a split screen reality was useless to us. What good does it do you in your day-to-day life to see the code that underlies everything? It only matters when you are interested in Absolute Truth. Evolution, certainly in its early stages, has nothing to do with Truth. It’s about survival and reproduction. Only the most highly evolved minds can start to contemplate Absolute Truth. Look around you. How many people have highly evolved minds? Most are closer to apes than gods.

Science helps evolution because it starts to deal with reality quantitatively rather than qualitatively. However, it remains stuck with empiricism rather than rationalism, which is why it will in due course be replaced by ontological mathematics, which reveals the code of existence, the “game code” that we all use.

Here’s the bottom line. We inhabit the world empirically, i.e. we experience it. But the world in itself is rational, and we don’t experience that at all. Rationalism is the opposite of empiricism.

Science, religion, philosophy and spirituality all deal with empirical “reality”. Science is the most successful of these because – drum roll – it’s the only one that uses MATHEMATICS. But science is itself mired in anti-mathematical ideology because it is an empiricist subject rather than a rationalist subject.

Ontological mathematics is what you get when you strip out all empiricist considerations from science, leaving pure mathematical rationalism.

When purely rational and logical considerations are applied to mathematics, i.e. when we deploy the Principle of Sufficient Reason and Occam’s razor to mathematics, we arrive at the “God Equation”, namely Euler’s Formula: the Mind Equation, the Soul Equation, the Life Equation, the God Equation.

The whole of reality is built on complex numbers (rather than real numbers), and revolves around sine waves and cosine waves. These are the ontological electricity – the information carriers that convey every single empirical experience, no matter what, that you encounter every moment of your life.

Mathematics is BOTH a syntactic (rational) and semantic (empirical) subject. We experience mathematics semantically, but the math we are taught at school is strictly syntactic and extremely hard. Human beings are hard-wired to find semantics real and syntax unreal, to find semantics immediate and concrete, and syntax remote and abstract. That’s exactly why most people cannot conceive that mathematics is the true basis of existence. It goes against everything their experience tells them. It is utterly counterintuitive.

Sad to say, you need to be rational and logical to “get it”. But the vast majority of people are neither rational nor logical, and actively hate these subjects. The most feared and loathed subjects on earth are philosophy, science, and mathematics, i.e. the hardest subjects. The degree to which they are hated rises as their mathematical content, hence perceived abstraction and unreality, rises. How many people say, “What does mathematics have to do with my life?” The blunt answer is that mathematics IS your life!!!

The answer to existence is none other than the very thing that humans least desire as the answer to existence, and are least capable of understanding.

You have to laugh. The cosmos has the ultimate sense of humor. Where would you hide the answer to existence to make it almost impossible for humanity to access it? You would of course choose mathematics, the No. 1 most unpopular subject on earth that ordinary people would never go anywhere near. Science is bad enough for most people, but at least it gives you pretty pictures of galaxies. Pure mathematics doesn’t even give you that. It deals with invisible singularities.

Ontological Mathematics is for the most intelligent people on earth. They are the only ones who can understand it. You have no chance of connecting with Ontological Mathematics if you are not a rational and logical person with a craving for absolute Truth.

If you’re not rational and logical, stick to God, cosmic consciousness, matter, or accident and randomness. Stick to prayer (to God), meditation (to get in touch with cosmic consciousness), or sensory experiments (to probe matter). Reason and logic will not serve you. You are not interested in them, and you do not accept their power.

To a rationalist, 1 + 1 = 2 is truer than every statement of religion, philosophy, spirituality and science put together. 1 + 1 = 2 is eternally and necessarily true. Every statement of religion, philosophy, spirituality and science is temporal and contingent. They are mired in belief, opinion and interpretation.

People believe what they want to believe, what their personality type allows them to believe. Mathematics is a system of knowledge, not of belief, and that’s why humanity does not believe in a mathematical universe. Humanity believes in the false “truth”, and refuses to know the actual Truth.

The most mysterious thing in the universe is mathematics, yet it is also the most knowable thing. It is mysterious only because we are empirical beings rather than rational beings. That’s the human tragedy right there.

*****

People are lazy and stupid. That’s why they reject hard, non-immediate answers to existence, and accept simplistic solutions based on immediate feelings, perceptions and intuitions. What are you going to do – pray, meditate, observe … or learn Fourier mathematics? Always follow the path of least resistance. Never put yourself to any trouble. Worship appearances, and never try to get beyond the surface of things. Do you seriously imagine that the answer to existence will present itself to you on a plate? Do you seriously imagine that prayer will reveal it to you, or meditation, or observation? Wake up! Stop being so fucking dumb.

Here’s the news. The universe is either rational or it’s irrational. If it’s rational, mathematics, the quintessence of rationalism, is its answer. If the universe is not rational, any irrational answer is as good as any other irrational answer, so believe whatever you like, which is what you already do … because you’re empirical, i.e. irrational. The very things in which you most trust – your personal experiences – are the very things that stop you from accessing the Truth. It’s the cosmic Catch-22. The Truth lies in reason and logic, BEYOND your experiences, yet all you do is worship your experiences. They are YOUR TRUTH (i.e. your self-delusions).

http://armageddonconspiracy.co.uk/Ontological-Mathematics(3…

Sociologia (13)

Febbraio 17th, 2018 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia

„Nineteen Eighty- Four” & „Brave New World”

Cele mai renumite două romane distopice ale secolului al XX-lea au fost “O mie nouă sute optzeci și patru” (Nineteen Eighty- Four) a lui George Orwell și “Formidabila Nouă Lume” (Brave New World) a lui Aldous Huxley. Comparând cele două opere, Neil Postman a scris: “Ceea ce temea Orwell, erau cei care ar interzice cărțile. Ceea ce temea Huxley era că nu ar exista nici un motiv să se interzică vreo carte, pentru că nu ar mai fi nimeni care să vrea să citească vreuna. Orwell s-a temut de cei care ne-ar lipsi de Informație. Huxley se temea de cei care ne-ar da atât de multă Informaţie Superfluă, încât să fim reduși la Pasivitate și Egoism. Orwell s-a temut că Adevărul ar fi ascuns de noi. Huxley se temea că Adevărul va fi înecat într-o mare de Irelevanță. Orwell s-a temut că vom deveni o Cultură Captivă. Huxley s-a temut că vom deveni o Cultură Trivială. Așa cum a remarcat Huxley în “Brave New World”, libertarienii și raționaliștii care se opun Tiraniei, nu au reușit să țină seama de apetitul aproape nelimitat al omului pentru Distracţie/Distragere. În „Nineteen Eighty- Four”, Orwell a adăugat că oamenii sunt controlați de Durere/Suferinţă. În „Brave New World”, ei sunt controlaţi de Plăcere. Pe scurt, Orwell se temea că Frica de Durere/Suferinţă ne va ruina. Huxley s-a temut că Dorința/Plăcerea ne va distruge. “
Lumea noastră de astăzi ni le dă pe amândouă odată, aceste două Distopii Polare Opuse. Suntem într-o lume de Plăcere inimaginabilă și simultan, de Frică/Oroare de neimaginat (războiul, terorismul, foametea, sărăcia, dezastre naturale, nesiguranță, șomaj, nevroze, depresie, boli psihice). Este timpul să lăsăm în urmă Plăcerea și Suferinţa (raiul și iadul) și să adoptăm RAŢIUNEA. Cu Rațiune, putem proiecta Plăcerea și Suferinţa de care avem nevoie pentru a duce vieți optime “.

Illuminati (21)

Febbraio 15th, 2018 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia

HYPATIA

Din moment ce Ziua Îndrăgostiților a fost inițial o sărbătoare păgână, vreau să profit pentru a onora extraordinara filosoafă păgână, matematiciana Hypatia din Alexandria, care este o parte majoră a tradiției hiperiene.

Nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda multor propuneri, alegând să se concentreze asupra muncii sale. Ea a devenit șeful filozofiei și astronomiei învățământului neoplatonic. Nu se mulțumea să se limiteze la zidurile școlii, ci să se plimbe prin oraș și să discute despre filosofie cu oamenii răspândind Cunoștințe și Înțelepciune.

Hypatia a atras ura creștinilor și într-o zi a fost atacată de mulțime. Creștinii au umilit-o dezbrăcând-o și au târât-o pe străzi la „Biserica numită Cezareum”. Apoi i-au rupt carnea în timp ce era încă în viață cu ţigle sau cu scoici ascuțite de stridii, și apoi au ars rămășițele.

“Reservați-vă dreptul de a gândi” – Hypatia

“Viața este o evoluție, iar cu cât călătorim mai mult, cu atât mai mult cu Adevăr putem înțelege. A înțelege lucrurile care se află la ușa noastră, este cea mai bună pregătire pentru înțelegerea celor care se află dincolo de ea. “- Hypatia

“Fabulele ar trebui să fie învățate ca niște fabule, miturile ca mituri și minunile ca fantezii poetice. A difuza Superstițiile ca Adevăruri este un lucru teribil. Mintea copilului le acceptă și le crede și numai prin durere mare și poate tragedii, poate fi eliberat de ele. “- Hypatia

Morgue – Hyperianism.com

Mathematicos (6)

Febbraio 9th, 2018 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia

Cuvinte și Numere

Adevărul refuză cuvintele create de om pentru a-l descrie. Rezultatul Cuvintelor este MytosCredință, Opinie, Interpretare… concepte omenești ale Realității.
Antidotul este Logos. Dacă Mythos este Cuvântul, Logosul este Numarul. Ne apropiem cu atât mai mult de Adevăr, cu atât mai mult cu cât folosim Numerele Ontologice pentru a-l descrie. Singularitățile zero / infinit nu pot fi ignorate în niciun sistem Logos.
Textele Religioase sunt false deoarece nu folosesc Matematica (Numerele). Știința e poziţionată mai bine decât Religia pentru că o face, dar o face incomplet, nefolosind TOATE Numerele, alunecând în filosofia greșită (Mythos) a Empirismului și Materialismului.
Matematica Abstractă este inferioară Matematicii Ontologice deoarece, ca şi Ştiința, nu reușește să definească și să utilizeze corect Numerele.

Lucrarea lui Descartes a fost punctul culminant al unui proces de eliberare a Algebrei de Cuvinte, după cum Geometria greacă a eliberat Construcțiile de Numere. Odată ce a oferit un formalism pentru descrierea relațiilor algebrice, progresul a fost rapid. După patruzeci de ani de la publicarea Geometriei Algebrice a lui Descartes, filosoful german și matematicianul Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646-1716) a creat o Algebră a Infinitului. Aceasta este ceea ce numim „Calculul”, un instrument puternic pentru analiza Creșterii și a Schimbării.
Isaac Newton (1642-1727) a făcut o descoperire echivalentă mai înainte, dar el a extins doar notația lui Descartes, mai degrabă decât să-l depășească, așa că este forma leibniziană de Calcul, cea care predomină astăzi. Astfel, au fost doi filozofi, Descartes și Leibniz [Mike Hockney: Idealist-Rationalişti!], care au creat Notaţiile și Ideile care au format Matematica de atunci. … Procesul de a găsi cât de repede se schimbă Cantitatea se numește Diferențiere. Când Diferenţiem o funcție, obținem rata de Schimbare a acesteia. “
Ziauddin Sardar și Jerry Ravetz”

 

Mintea și Corpul

Cum se relaţionează Mințile la Corpuri? Dacă Mințile controlează cu adevărat Corpurile (cum se pare că fac), cum se explică? Răspunsul este Transformarea Fourier care permite funcțiilor matematice dintr-un Domeniu de Frecvență în afara Spațiului și Timpului (un domeniu mental) să fie reprezentate ca funcții materiale în spațiu și timp (un domeniu fizic).
Materialismul Ştiințific nu poate ajunge la această concluzie matematică simplă, deoarece neagă existența unui domeniu mental neobservabil, fără dimensiuni, în afara spațiului și timpului.
Transformarea Fourier stă la baza Mecanicii Cuantice și Holografiei. Mai mult sau mai puțin, toate problemele științei ar dispărea dacă oamenii de știință ar accepta realitatea ontologică a Transformărilor Fourier care unește două Domenii Matematice: unul în spațiu și timp (Materie – Corp) și altul în afara spațiului și timpului (Mintea).
Transformarea Fourier este exemplul arhetipal al locului în care matematica se ciocnește cu metoda experimentală a științei, care Ştiință alege să susțină Experimentele în locul Matematicii. Dacă ar inversa această politică, știința ar deveni matematică și toate absurditățile Empirismului ar fi depășite.
Știința este îngrozită de faptul că Realitatea este împărțită în două categorii radical diferite (mintea neobservabilă și materia observabilă), deoarece metoda științifică se adresează numai uneia dintre ele (materie observabilă). Totuși, Transformarea Fourier este un instrument matematic fundamental care demonstrează că nu puteți avea o Realitate care nu se împarte în două domenii inter-conexe, transformabile.
Știința nu a reușit niciodată să înțeleagă ce înseamnă cu adevărat Transformarea Fourier. Dacă s-ar întâmpla, ar vedea că nu are altă posibilitate decât să accepte Ontologia Dualistă (de fapt Monismul cu dublu aspect) asociată cu Transformarea Fourier – un domeniu observabil (al materiei) și un domeniu neobservabil (mintea), care dă naștere acesteia (materia).
Știința spune că nu există Minți, ci doar Materie, care dă naștere la Minte. Leibniz a spus că există infinite minți matematice care dau naștere la fenomenul materiei. El ar fi invocat Transformarea Fourier pentru a-și explica sistemul, dacă ar fi fost cunoscut în zilele lui. Pentru Leibniz, nu există Substanțe Materiale, doar Fenomene Materiale care derivă din Minţile Matematice (adevăratele Substanțe ale Existenței).

Adevărul

Ființele umane, prin schimbarea Atitudinilor Interioare ale Minții lor, pot schimba Aspectele Exterioare ale vieții lor” – William James

Lucrul pe care trebuie să-l schimbați mai presus de toate este atitudinea voastră față de Adevăr. Trebuie să vă întrebați ce fel de caracter trebuie să aibă Adevărul și cum putem avea acces la el. Avem oare acces la Adevărul etern prin Sentimentele, Simțurile, Intuițiile noastre, sau prin Rațiunea noastră? Dacă Adevărul nu se referă la Sentimente, este inutil să vă aduceți Sentimentele la căutarea Adevărului. Același lucru este valabil și pentru Simțuri.
Este Adevărul în „Conștiența Golită” (prin Meditaţie în religiile orientale)? Ce inseamnă asta? „Conștienţa Golită” se referă la o stare ipotetică, empirică a Minții. Are o legătură exact Zero cu Adevărul etern, necesar, cognoscibil și inteligibil.
Când îl caută, oamenii caută de regulă altceva decât Adevărul. Ei vor ca lucrurile să le hrănească Simțurile, Sentimentele și Intuițiile și nu au decât dispreț pentru Rațiune (Martin Luther – „Raţiunea e o curvă a Diavolului”). Cu toate acestea, numai Raţiunea este despre Adevărul etern, necesar. 1 + 1 = 2 este cea mai Adevărată declarație pe care ați făcut-o vreodată. Este Adevărat dintotdeauna, chiar şi dinainte de apariţia Omului în Univers, spre deosebire de toate Sentimentele, Senzațiile, Ipotezele, Credințele, Opiniile, Experiențele, Interpretările și Intuițiile Mistice.

Nu putem niciodată să știm totul. … Nu poți ajunge până la sfârșitul Înțelegerii, dar puteți înțelege întotdeauna mai mult. “- Tara Shears

Din contră, cu siguranță putem cunoaște toate lucrurile și înțelege totul… Matematic.
Numai Matematica poate fi înțeleasă pe deplin și definitiv și, dacă Realitatea este matematică (așa cum este și cum trebuie să fie), atunci Realitatea însăși poate fi înțeleasă pe deplin și definitiv.”



 

 

Sociologie (7)

Febbraio 6th, 2018 No Comments   Posted in Mişcarea Dacia
„Common Sense”: „Inteligența” pentru Proşti
 
Common Sense este doar o colecție de Prejudecăți dobândite la vârsta de optsprezece ani.”
Einstein
 
Cel mai mare dușman al Iluminării este „Common Sense”. În viața de zi cu zi, Common Sense „lucrează”, de aceea oamenii obișnuiți îl respectă. Majoritatea managerilor de exemplu, au Common Sense, adică știu cum să se adapteze Sistemului, să se supună regulilor acestuia, să se facă promovaţi pe trepte superioare, să evite ideile radicale, să evidențieze succesele lor modeste și să învinovățească pe alții pentru eșecurile lor, să rămână permanent în domeniul convențional, acceptabil și necontroversat. Din păcate, sunt fără speranță la orice altceva. Toate Geniile pe de altă parte, pot „vedea” mult dincolo de sfera Common Sense-ului convenţional. Ei folosesc Imaginația, Intuiția și Ideile Vizionare, nu Trivialitățile Common Sense-ului. Ce ați prefera să fiți – un Manager de mijloc cu o viață comună confortabilă sau un Geniu care a deblocat ușa Tainerelor Existenței? Tragic pentru omenire, cei mai mulți oameni aspiră să fie manageri de mijloc. Asta e amploarea ambiției lor, orizontul lor. Aceştia sunt genul de oameni pe care Nietzsche i-a numit ca „Ultimi Oameni” (Last Man).
O persoană cu Common Sense va alege neputința, banalitatea și conformitatea. O persoană cu Common Sense dorește să fie la fel ca oricine altcineva, dar cu mai mult succes. Doar Excepţionalii sunt capabili să respingă ideea de a se conforma maselor. Nietzsche a descris masele conformiste, spălate pe creier, ca „turmă comună”, petrecându-și viața în pășunat.
Oamenii de afaceri și mulți oameni obișnuiți celebrează acest tip de Common Sense și se înfurie pe „intelectuali”. În multe țări, adevăraţii intelectuali sunt considerați inutili, indiferenți, pierzându-și timpul cu prostii speculative, nepractice. Cu toate acestea, dacă extratereștrii ostili ar intenţiona să extermine lumea noastră, „apărarea” pentru ca umanitatea să-şi merite continuarea existenței, ar fi operele celor mai mari intelectuali și artiști ai noștri, pe care le-am oferi ca dovezi. Nu am arăta conturile de profit și pierderi, PowerPoint-uri manageriale, conturi bancare, casele, sau mașinile noastre.
Nu, le-am arăta picturile și frescele lui Michelangelo, Raphael și Da Vinci, sculpturile lui Rodin, Degas și grecii antici, filosofiile lui Pitagora, Platon, Aristotel, Heraclitus, Descartes, Leibniz, Hegel, Nietzsche, lucrările celor mai mari matematicieni precum Gauss, Fourier, Euler, Riemann, Cantor, ecuațiile științifice ale lui Einstein, Dirac, Heisenberg, Schrödinger, Feynman, Clerk Maxwell; le-am arăta lucrările lui Crick și Watson despre ADN, le-am spune despre Darwinism, despre Freud, Jung și Adler, le-am oferi operele lui Shakespeare și ale lui Goethe, le-ar da poezia lui Byron, Shelley, Yeats, Eliot, muzica lui Beethoven, Mozart și Wagner.
Nu am prezenta străinilor o listă cu Bogați, Celebrități, Manageri, Bancheri, Avocați, Contabili, Antreprenori, Administratori de fonduri speculative și Comercianți de top. De ce nu?
Deoarece știm cu toții că acești oameni nu reprezintă deloc Gloria Umanităţii, Potențialul Uman exprimat la maxim. Deci, trebuie să vă întrebați de ce li se acordă acestora atâta importanță în societatea noastră, când sunt irelevanţi și chiar de rușine. Răsplata Exagerată pe care o primesc pentru eforturile lor mediocre, nu are nicio legătură cu Meritul, cu Excelenţa.
Niciun Geniu adevărat nu se pleacă la Common Sense. Măreţia omului nu sălăşluieşte în arena obișnuită, sterilă, obișnuită, îngenuncheată, a Common Sense-ului. Sigur, Common Sense-ul vă va ajuta să supraviețuiți, dar nu vă va duce niciodată în apropierea Adevărului Existenţei. Common Sense-ul este cel mai rău instrument imaginabil pentru înțelegerea Realității. Întotdeauna conduce oamenii departe de Cunoaștere și aproape de Prejudecăți, așa cum a observat şi Einstein.