Dacia Iluministă

Philosophía (3)

Henri de Saint-Simon

“Henri de Saint-Simon (1760-1825) a fost un avocat al Meritocrației, sub forma unei Elite tehnico – științifice, care ar conduce societatea în conformitate cu principiile Raționale și Obiective care ar repeta succesul științei în sfera socială. Saint-Simon a fost fondatorul socialismului francez, primul socialist utopic și unul dintre Mentorii lui Karl Marx.
El a recomandat abolirea Legii Moștenirii (cu dreptul de succesiune transferat de la Familie la Stat) și crearea unui Fond Social. COMUNITATEA ar fi unicul proprietar al tuturor mijloacelor de producție și ar încredința Conducerea celor mai Capabili. Sistemul său este astfel o Tehnocrație Meritocratică, Socialistă, condusă în conformitate cu Legile Ştiințifice. El considera birocrații ca paraziți.
Saint-Simon a militat pentru emanciparea femeilor și a insistat asupra faptului că trebuie să fie tratate cu egalitate deplină față de bărbați. El a pledat pentru distribuirea egală a Proprietății, a Puterii, a Culturii și a Fericirii. În opinia sa, Libertatea și Egalitatea ar putea fi atinse numai printr-o știință socială bazată pe COMUNITATE. O societate științifică ar rezolva cu siguranță problemele celor săraci.
Este interesant de remarcat că gânditorii utopici socialişti au susținut întotdeauna cauza Experților, Intelectualilor și Meritocrației, în timp ce cei de dreapta sunt adesea extrem de ostili față de intelectuali și favorizează Democrația asupra Meritocrației. În timp ce gânditorii de Stânga doresc ca oamenii inteligenți să fie responsabili și ca societatea să imite metodologia științifică și să se bazeze pe Legi Raționale, cei de Dreapta doresc ca Bogații și Privilegiații să fie responsabili și ca oamenii obișnuiți să fie în prada Religiilor idioate ale Credinței, Iraționalităţii și Superstiției.
Este timpul ca Oamenii Inteligenți să se unească și să învingă odată pentru totdeauna Dreapta religioasă şi politică.
Persoanele de dreapta sunt proaste, conduse de sloganuri simpliste și de analiza infantilă a problemelor complexe.
Intelighenția trebuie să pună capăt stăpâtnirii Prostiei – Dumbocracy, Idiocracy, MORONarchy.
Este timpul pentru o Societate inteligentă condusă de oameni inteligenți, care să respecte Rațiunea, Logica, Ştiința, Filosofia, Tehnologia, Matematica, Psihologia, Sociologia și Arta. O generație este tot ceea ce este necesar pentru a transforma această lume a noastră ”

Philosophía (2)

„Charles Fourier

Charles Fourier (1772 – 1837) a fost un filosof și utopic socialist francez. Fourier a inventat cuvântul Feminism. El a fost un puternic susținător al importanței Comunității, iar revoluţionarii Comunei de la Paris au fost puternic influențați de ideile sale.
Fourier a definit Cooperarea ca fiind secretul unei societăți sănătoase, ce ar îmbunătăți radical nivelul de productivitate al lucrătorilor, fiecare dintre aceștia fiind recompensat în proporție directă cu contribuția sa (o muncă intensă ar fi major recompensată).
Fourier, inspirat de Falange – formațiunea militară de bază a grecilor antici care se baza pe cooperarea și coordonarea soldaților care trebuiau să se miște ca un întreg disciplinat – a aplicat acest nume noii Entități Comunitare pe care dorea să o constituie ca unitate de bază mai degrabă decât Familia. COMUNITATEA ar fi fost găzduită în clădiri uriașe și frumoase numite FALANSTERE, care erau ca hotelurile mari.
Aceste clădiri aveau patru etaje, ceI mai talentaţi ocupând ultimul etaj și cei puțin dotaţi, parterul. Recompensarea fiecăruia era determinată de locul de muncă repartizat pe baza Talentului, Meritului, Interesului și Dedicării. De asemenea, slujbele nepopulare pe care nimeni nu dorea să le facă, beneficiau de o recompensă mai mare.
Fourier a afirmat că Sărăcia este cauza majorității bolilor societății, de aceea trebuie să existe un salariu minim decent pentru toată lumea, inclusiv pentru cei care nu pot lucra. Aceasta este probabil prima apariție a doctrinei “Venitului de Bază” – toată lumea în Comunitate să aibă o sumă garantată de bani pentru a trăi – presupunându-se că nimeni nu ar alege să nu facă un minim de activitate pentru Comunitate și să ia numai bani de la aceasta”

Illuminati (6)

STATUL PUTERNIC şi FAMILIA

„În statistică, jumătate din populația lumii este sub nivelul IQ-ului mediu. E un fapt de netăgăduit.
Acum, să Raţionăm. Părinții care sunt cu mult sub media IQ-ului ar putea să-și ridice copiii deasupra mediei IQ? Sau, dacă îi hrănesc cu junk food, junk TV, stil de viață junk și înfometare completă a intelectului, nu-i vor face chiar mai proști decât ei?
Deci, ce ar trebui să facă societatea în legătură cu aceasta? Putem mări IQ-ul umanității, lăsând copiii să fie crescuți de oameni cu un IQ scăzut? Sună destul de neplauzibil, nu-i așa? Deci, nu înseamnă oare că copiii părinților cu IQ scăzut ar trebui să fie aduși într-un mediu de contact cu cei cu IQ ridicat? Nu ar trebui să fie trimiși cât mai mulți copii din medii periferice, de exemplu, la școlile internat?
Să începem să devenim Raţionali. Lumea va deveni un loc mai bun doar dacă media IQ a umanităţii va crește (a se citi despre Conştienţa Colectivă, de pildă). Singura modalitate de a realiza acest lucru este de a stimula Inteligenţa, mai degrabă decât de a stimula Tâmpirea. Dacă aceasta implică reducerea timpului de contact al părinților ignoranţi cu copiii lor, așa să fie.
Avem o subclasă enormă și în creștere, care costă statul o avere în bunăstare și care nu contribuie cu nimic la economia productivă. Este rațional să continuăm așa de dragul liberalismului, spiritului democratic, corectitudinii politice, „societăţii civile”, religiilor şi tradiţiilor ridicole? Nu se impune necesitatea unui „arbitru echidistant” precum Statul Puternic?
Lumea nu-și poate permite Comunități vaste ale Ignoranţilor. În Marea Britanie, se estimează că pe contribuabili îi costă de șase ori mai mult a trimite un copil în închisoare, decât pe un loc în cea mai exclusivă școală privată din lume – Colegiul Eton. Dacă asta nu e Nebunie, ce este?
De ce nu trimitem toți copiii din medii periferice la Şcolile Internat – unde vor deveni cetățeni productivi – mai degrabă decât la închisoare?
Singurul lucru care oprește acest lucru este “sfințenia și infailibilitatea” Familiei. Nimeni nu are voie să sublinieze faptul evident că multe Familii sunt absolut Toxice pentru ele și pentru Comunitate.
Orice Stat care îndrăznește să conteste statutul „sacru” al Familiei și să intervină pe motive Raționale, Meritocratice, Morale, Educaționale și Economice va deveni cel mai avansat și mai prosper pe planetă. Dar cine are curajul să denunțe familia? Niciun politician de pe pământ nu ar îndrăzni vreodată.
Oamenii vorbesc despre Statele Eșuate. Ceea ce nu menționează niciodată este faptul că astfel de State sunt invariabil produsul unor Familii Eșuate.”
ILLUMINATI

DESPRE … FAMILIE

Din capul locului vom spune că MIŞCAREA DACIA are o poziţie „atipică” în legătură cu FAMILIA, la fel ca şi în toate celelalte chestiuni. Ne-am dori să nu fie astfel, dar diferenţa majoră dintre noi şi „restul lumii” este profundă şi poate fi redusă la contradicţia dintre LOGOS-ul pe care-l cultivăm noi şi MYTOS-ul care afectează pe ceilalţi. Noi ne bazăm pe CUNOAŞTERE, RAŢIUNE, iar restul pe CREDINŢE (atenţie, că şi Ştiinţa de exemplu e bântuită de Credinţe, după cum e explicat în Manifestul „Ω NOUĂ LUME – OPORTUNITĂȚI EGALE PENTRU TOȚI COPIII”)
În societatea românească, „majoritatea democratică” are o poziţie CONSERVATOARE în acest domeniu şi cine are „mintea deschisă”, va pricepe din rândurile de mai jos de ce o considerăm astfel, Expunerea aceasta este sintetică, dar suntem disponibili la detalieri pentru cei interesaţi.

FAMILIA versus INDIVID

MIŞCAREA DACIA pune pe primul loc INDIVIDUL, ci nu FAMILIA.
STATUL MERITOCRATIC ILUMINIST pe care-l avem la PRINCIPII, se va ocupa de INDIVID şi se va dezinteresa de FAMILIE aşa cum e percepută azi. Conceptul potrivit căruia „FAMILIA stă la baza societăţii” este toxic şi este impus opiniei publice de către FAMILIILE PRIVILEGIATE care îşi asigură astfel conducerea socio-economică. Acest lucru e posibil datorită instituţiei MOŞTENIRII MATERIALE. Aceasta este susţinută de conceptul de PROPRIETATE PRIVATĂ, pe care PRIVILEGIAŢII au avut mare grijă să-l introducă în Constituţii.
Asfel, Privilegiaţii (SOMEBODIES) îşi păstrează PUTEREA asupra Săracilor (NOBODIES).
FAMILIA este piatra de temelie a Vechii Ordini Mondiale (OWO).
În MERITOCRAŢIA ILUMINISTĂ proprietatea este INDIVIZĂ/OBŞTEASCĂ şi „toţi INDIVIZII au aceleaşi oportunităţi”, deci NU EXISTĂ PRIVILEGIAŢI.
Modalitatea prin care MIŞCAREA DACIA ar elimina MOŞTENIREA MATERIALĂ incompatibilă cu OPORTUNITĂŢI EGALE PENTRU TOŢI COPIII, este TAXA DE SUCCESIUNE DE 100%

FAMILIA versus STATUL PUTERNIC

MERITOCRAŢIA ILUMINISTĂ preconizează un STAT PUTERNIC, în contradicţie cu LIBERALISMUL actual ce urmăreşte exact contrariul.
Dacă ne gândim la „câte genii s-au irosit datorită lipsei de oportunităţi egale pentru toţi copiii”, tragem LOGIC concluzia că STATUL PUTERNIC nu poate fi privat de existenţa unui număr maxim de COMPETENŢI sub niciun motiv. Iată cum STATUL PUTERNIC este în contradicţie cu actualul concept de FAMILIE şi în general, cu actuala paradigmă socio-economică.
FAMILIA apără Interesul Propriu, care de cele mai multe ori nu coincide cu Interesul Comunităţii/Statului.
Statul trebuie să-şi impună autoritatea în cazul în care este împiedicat de a realiza o societate dreaptă, meritocratică. Aceasta nu poate avea succes dacă permite unor facțiuni din interiorul statului să urmărească programe distincte și opuse. În cuvintele nemuritoare ale lui J.J. Rousseau, oamenii ar trebui să fie “forțați să fie liberi“.

FAMILIA versus EDUCAŢIE

Nu este un secret, sau o derâdere, ci REALITATEA: „majoritatea familiilor sunt ignorante” din motive obiective procurate de actuala paradigmă socio-economică ce favorizează procesul. MIŞCAREA DACIA are în vedere contrariul, adică promovarea CUNOAŞTERII în aşa fel ca fiecare INDIVID să-şi poată realiza deplin Potenţialul cu care s-a născut.
În această situaţie a delega FAMILIILOR IGNORANTE procesul EDUCATIV este un nonsens cu grave consecinţe asupra COMUNITĂŢII şi asupra EVOLUŢIEI OMENIRII.
EDUCAŢIA constituie pentru MERITOCRAŢIA ILUMINISTĂ, primul şi cel mai important OBIECTIV şi va avea conotaţii total diferite faţă de actuala situaţie. De exemplu, EDUCAŢIA se va face în ŞCOLI-INTERNAT sub îndrumarea celor mai Iluminate Minţi ale Comunităţii.
Bineînţeles că FAMILIA poate oferi ceea ce Statul nu poate şi anume DRAGOSTEA PĂRINTEASCĂ.
Aceasta va avea prilejul să se manifeste de Sărbători şi în Vacanţe, prilej pentru părinţi să ia act de DEVENIREA propriilor fii şi fiice şi viceversa, deoarece părinţii vor avea timp suplimentar pentru propria DEVENIRE.

FAMILIA versus RELIGIILE MAJORE

Poziţia MIŞCĂRII DACIA în legătură cu RELIGIILE MAJORE este că „fiecare e liber să creadă ce vrea pe plan INDIVIDUAL, dar îi este interzis PROZELITISMUL de orice fel”. Cine doreşte să cunoască RELIGIILE este liber să se INFORMEZE, iar Statul se obligă să asigure celor interesaţi studierea TUTUROR RELIGIILOR şi a ISTORIEI acestora, în aşa fel ca fiecare INDIVID să-şi facă propria IDEE şi să adopte la o vârstă potrivită şi conform LIBERULUI ARBITRU, religia care i se pare mai potrivită, dacă există aşa ceva.
Astăzi sunt încălcate grosolan aceste PRINCIPII în special în FAMILIE şi în EDUCAŢIE, copiii fiind îndoctrinaţi religios înainte de a avea bazele necesare de ÎNŢELEGERE şi CUNOAŞTERE.
RELIGIILE MAJORE şi-au demonstrat toxicitatea de-a lungul mileniilor şi au fost şi sunt instrumente de bază ale actualei paradigme socio-economice.
Aşa cum familia este fundamental în contradicție cu statul, dat fiind că urmărește să pună propriile sale interese peste cele ale statului, tot aşa este şi religia. Religia își propune să promoveze propria agendă inflexibilă, care nu este cea a Statului.
Un STAT PUTERNIC nu poate admite alte REGULI şi COMPORTAMENTE în afară de cele GENERAL-VALABILE, RAŢIONALE, ŞTIINŢIFICE, bazate pe CUNOAŞTERE şi nicidecum pe CREDINŢE. Acestea se pot manifesta exclusiv pe plan INDIVIDUAL, ci nu SOCIAL. Pentru asta, averile bisericilor vor fi SECULARIZATE şi li se va interzice amestecul în Politică, Economie, Media, Educaţie şi Sănătate. Toate astea sunt apanajul exclusiv al Statului.

Căsătorie

Instituţia CĂSĂTORIEI este anacronică şi putem vedea cu ochii noştri diverşi babalâci însoţiţi de tinere voluptuoase, numai datorită BOGĂŢIEI primilor (căsătorii de convenienţă). Putem vedea mirese cumpărate, poligamia şi fetiţe „căsătorite” la vârsta pubertăţii, pentru că o RELIGIE ABRAHAMICĂ o permite (căsătorii forţate). Putem vedea căsătorii ce se menţin doar pe baza CONTRACTULUI INIŢIAL a cărui rupere ar produce diverse consecinţe materiale neplăcute. Putem vedea ABUZURI de toate tipurile ale soţilor asupra soţiilor şi invers, şamd.

Căsătoria va fi o instituție pe cale de dispariție într-o societate meritocratică. Interesul societăţii se va deplasa de la familie la individ: noua unitate funcțională a statului. Căsătoria ar deveni apoi pur și simplu un aranjament privat între indivizi. Nu ar fi recunoscut de către stat, și cu siguranță nu ar atrage privilegii fiscale sau un tratament preferențial. Statul trebuie să se definească drept o entitate populată de cetățeni, nu de cupluri și familii.
Statul are o datorie față de indivizi, și niciuna faţă de instituția căsătoriei. Statul nu poate sta deoparte și să lase familiile să crească rău copiii. Statul Meritocratic este maxim interesat de COPII, deoarece ei reprezintă EVOLUŢIA („capra sare masa, iada sare casa”).

Inclusiv chestiunea CĂSĂTORIILOR HOMOSEXUALE se rezolvă prin DISPARIŢIE, deoarece CONVIVENŢA DEVINE O CHESTIUNE PRIVATĂ, între cetăţeni, fără intervenţia Statului. Ceea ce trebuie reglementat, se reglementează prin convenţii între INDIVIZI. În condiţiile dispariţiei EREDITĂŢII şi a PROPRIETĂŢII PRIVATE, precum şi în condiţiile garantării OPORTUNITĂŢILOR EGALE, reglementările se reduc drastic, până la dispariţie. Desigur că având în vedere grija supremă a STATULUI MERITOCRATIC pentru COPII, aceştia nu vor fi la cheremul nimănui deci nici al homosexualilor, ce se vor obişnui cu gândul că nu pot procrea. Este o LEGE NATURALĂ, iar cu astea nu se discută! Sunt atâtea femei şi atâţia bărbaţi care nu procreează deşi heterosexuali, încât e superfluu a discuta chestiunea. Oricum, în SOCIETATEA MERITOCRATICĂ ILUMINISTĂ, rolul principal în EDUCAŢIA şi CREŞTEREA copiilor va reveni Statului şi Comunităţii, părinţii oferind numai ceea ce acestea nu pot oferi la acelaşi nivel: AFECŢIUNEA PĂRINTEASCĂ în primii ani de viaţă.
Chestiunea SEXUALITĂŢII INDIVIZILOR nu este relevantă pentru STATUL MERITOCRATIC, decât în măsura în care dăunează Comunităţii. CONVIVENŢII de orice fel îşi vor reglementa situaţiile conform LIBERULUI ARBITRU, orice DISCRIMINARE sau ABUZ fiind excluse.
SUPRAPOPULAŢIA este deja o PROBLEMĂ în actualele condiţii, iar STATUL MERITOCRATIC ILUMINIST nu consideră PROCREAREA ca un PRIVILEGIU, OBLIGAŢIE sau DREPT, ci ca o ATITUDINE RESPONSABILĂ bazată pe AFECŢIUNEA RECIPROCĂ dintre parteneri, dedicată PERPETUĂRII SPECIEI şi MAXIMEI EVOLUŢII a acesteia prin atingerea de către INDIVIZI a MAXIMULUI POTENŢIAL cu care s-au născut. Procrearea nu este un act ÎNTÂMPLĂTOR, VIOLENT, sau NENUMĂRAT, ci RESPONSABIL, iar atunci când nu se ţine cont de INTERESUL GENERAL, Statul trebuie să intervină.
Vor fi descurajate toate încercările de ignorare a LEGILOR NATURALE: copii în epruvetă, însămânţări artificiale, uter cu chirie, adopţii, eugenetică, şamd.

COMUNITATEA versus FAMILIE

În condiţiile dispariţiei „familiei tradiţionale” se va deschide calea COMUNITĂŢII. Nu întâmplător MIŞCAREA DACIA are la PRINCIPII ceva ce nimeni nu are: OBŞTEA. Acolo fiecare INDIVID va avea oportunităţi egale, nu vor exista privilegiaţi, nu vor exista DISCRIMINĂRI şi fiecare va fi răsplătit ETIC în funcţie de un singur criteriu: APORTUL SOCIAL… fără Excesele Liberalismului actual şi fără Egalitarismul Comunismului, ci diversificat, dar în limitele BUNULUI SIMŢ.
„Fiecare sac îşi va găsi petecul său” în total respect pentru LIBERUL ARBITRU al fiecărui component.
„Libertatea unuia se termină unde începe Libertatea celuilalt” şi Omenirea va avea deschisă calea spre o accelerată EVOLUŢIE.

„

“A person is a complex whole, having a single life; can there be a super-person, composed of  persons as the body is composed of organs, and having a single life which is not the sum of the lives  of the component persons? If there can be such a super-person, as HEGEL thinks, then the State may  be such a being, and it may be as superior to ourselves as the whole body is to the eye.””

CONCLUZII

Deja astăzi, FAMILIA este în Criză dar din motive diverse decât cele enumerate mai sus.
Astăzi avem o Criză Materialistă, ca parte componentă a unei Disoluţii Generalizate a întregii societăţi omeneşti, care poate conduce inclusiv la EXTINCŢIA chiar şi parţială a Omenirii.
„Supravieţuirea nu este obligatorie” iar dacă nu ne vom realinia la Legile Universale bazate pe RAŢIUNE, pe MATEMATICĂ, pe DEVENIRE (BECOMING), va fi ARMAGEDDON. Pentru asta trebuie să vă decideţi cine să vă conducă Destinele: ÎNTUNECAŢII, sau ILUMINAŢII?… „MAJORITATEA DEMOCRATICĂ”, sau FILOSOFII? … ELITA INDIVIDUALIST-MATERIALISTĂ de azi, sau o ELITĂ ALTRUIST-SPIRITUALĂ?
Alegerea vă aparţine, cu CONSECINŢELE de rigoare!!!

Philip Larkin’s poem This Be The Verse

„They fuck you up, your mum and dad.

They may not mean to, but they do.

They fill you with the faults they had

And add some extra, just for you.

But they were fucked up in their turn

By fools in old-style hats and coats,

Who half the time were soppy-stern

And half at one another’s throats.

Man hands on misery to man.

It deepens like a coastal shelf.

Get out as early as you can,

And don’t have any kids yourself.”

„Liga pentru Eliberarea Nimenilor” (L.E.N.) – Poveşti (5)

Şedinţa Unităţii de Criză se desfăşură într-o atmosferă de tensiune cum nu se poate imagina. Toţi participanţii aveau feţele răvăşite de o noapte de nesomn. Fiecare dintre ei fusese supus unei avalanşe de informaţii, care-mai-de-care mai şocante, provenind din toată lumea:
– Militari care ocupau cazărmile, dar care nu abdicau de la îndatorirea de apărare a cetăţenilor şi teritoriului naţional.
– Muncitori care ocupau fabricile.
– Personaje faimoase ce erau ridiculizate.
– Bogaţi cărora li se refuza orice serviciu.
– Stadioane ce se goleau de spectatori.
– Concerte ale unor vedete ce nu aveau spectatori.
– Mall-uri luate în custodie de comitete cetăţeneşti.
– Poliţişti care se declarau ca forţă în apărarea cetăţenilor, ci nu a privilegiaţilor.
– Bănci şi Burse de Valori cărora li se zideau intrările.
– Cartiere de lux ce erau blocate cu posturi de control.
– Politicieni aruncaţi în tomberoane.
– Ocuparea unor centre de putere media.
– Magazine de lux baricadate.
– şamd.
Pe toate meridianele se multiplicau referirile la LIGA PENTRU ELIBERAREA NIMENILOR.
Cea mai frecventă situaţie, era  formarea unor comitete cetăţeneşti pentru preluarea controlului asupra celor necesare traiului. Oamenii din cartierele oraşelor şi din sate se organizau ad-hoc pentru a da continuitate vieţii lor şi acelora ce depindeau de ei. Se intra în posesiunea rezervelor alimentare, se organizau activităţile productive, se asigura alimentarea cu gaz, apă, electicitate, şamd. Totul se făcea prin mijlocirea celor care o făcuseră şi până atunci, cu o singură deosebire majoră: foştii patroni, nu erau admişi în vechea postură, ci doar ca „cetăţeni cu aceleaşi drepturi şi obligaţii”.
Forţele armate şi Poliţia îşi reluară treptat funcţiile, cu o deosebire fundamentală: trebuiau să apere INTERESUL POPULAŢIEI, ci nu ale PRIVILEGIAŢILOR.
Şedinţa Unităţii de Criză se încheie cu o rezoluţie ce urma să fie difuzată imediat pe principalul canal televiziv, prin care Guvernul ia act de REVOLUŢIA în act şi anunţă că se pune la dispoziţia populaţiei până la predarea necondiţionată a puterii în favoarea unuia nou emanat.
Instituţiilor Statului li se cere să sprijine REVOLUŢIA.
Comunităţilor li se cere să-şi desemneze reprezentanţii cei mai COMPETENŢI la toate nivelurile, începând de la nivel local, urcând la nivel judeţean şi terminând cu cel naţional.
Guvernul face de asemenea un apel la COMPETENŢELE DIN TOATE DOMENIILE DE ACTIVITATE ce nu au fost major implicate în vechiul Sistem, să se întrunească de urgenţă la Palatul Parlamentului pentru formarea unei UNITĂŢI DE CRIZĂ care să dirijeze TRANZIŢIA. Aceleaşi iniţiative trebuiesc luate la nivel judeţean şi local.
La Bucureşti, dar şi în restul ţării, oameni competenţi care nu au avut responsabilităţi majore în vechiul Sistem se mişcară rapid spre centrele indicate.
Scopul final în această fază, devenea formarea unui SFAT NAŢIONAL PROVIZORIU, printr-un proces rapid de selecţie pe bază de COMPETENŢĂ şi FEED-BACK, acesta trebuind să desemneze la rândul său pe baza aceloraşi PRINCIPII MERITOCRATICE, un GUVERN PROVIZORIU.
Mulţi ar putea crede că situaţia ar fi putut fi haotică, dar aceştia nu ţin cont că LIGA PENTRU ELIBERAREA NIMENILOR era în spatele REVOLUŢIEI şi avea pregătită O NOUĂ PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ care să ducă la instaurarea unei NOI LUMI!!!
De fapt, la fiecare loc de adunare a COMPETENŢILOR NEIMPLICAŢI MAJOR ÎN VECHIUL SISTEM, se aflau oameni ai Ligii, care urmau să prezinte NOUA PARADIGMĂ SOCIO-ECONOMICĂ, proiectată cu grijă de zeci de ani, exact pentru acel EVENIMENT DECLANŞATOR.