Dacia Iluministă

Despre Continuitatea traco-daco-getă în spaţiul carpato-dunăreano-pontic (1)

De trei ani mă tot ciocnesc cu diverşi indivizi pe teme daciste şi asta nu deoarece „îi caut”, ci deoarece mă caută ei pe mine, când citesc numele mişcării. Ba unii se introduc în mişcare ca un adevărat „cal troian” … unii din prostie, alţii din… interes.
„Caii de bătaie” ai denigratorilor dacologiei sunt:

1. „Barbarismul” societăţii traco-geto-dacice.
2. Lipsa atestării limbii traco-geto-dacilor.
3. Lipsa atestării CONTINUITĂŢII (mileniul întunecat), deci negarea „rădăcinii traco-geto-dacice a poporului român”, bătându-se monedă pe „influenţa popoarelor migratoare” asupra formării poporului român şi a limbii române.

În continuare o să mă dedic explicării unui concept care poate explica în mare măsură, nu numai „lipsa atestărilor”, ci şi „felul nostru de a fi… NECIVILIZAŢI”.
Afirm în acest context, că românii de azi sunt urmaşii traco-geto-dacilor, CONTINUITATEA noastră fiind asigurată de „CIVILIZAŢIA DE TIP SĂTESC/TRIBAL”, favorizată de :
1. CADRUL NATURAL specific spaţiului carpato-dunăreano-pontic, caracterizat de : munţi falnici, păduri de nepătruns ce acopereau aproape întreg teritoriul şi ape multe şi bogate cu văi adânci uşor de controlat, ce au format o adevărată CETATE FORTIFICATĂ NATURAL, propice SUPRAVIEŢUIRII/CONTINUITĂŢII.
2. RESURSELE NATURALE de o varietate excepţională, începând cu… SAREA a cărei importanţă puţini o sesizează şi terminând cu terenurile şi apele favorabile oricărei activităţi agricole, silvice, piscicole, pomicole, sau zootehnice.
3. O CONCEPŢIE DE VIAŢĂ moştenită din negura veacurilor, potrivit căreia „omul este parte a Naturii”, ci nu stăpân al acesteia, motiv pentru care singurele legi care guvernau societatea erau LEGILE NATURALE, chemate uneori Legile Belagine, Legile Frumoase, sau Legea Pământului. Aşa se explică „lipsa fricii de moarte” la înaintaşii noştri… ei ştiau că moartea „e ceva natural”! Tot aşa se explică „respingerea futilului”, cu concentrarea pe „supravieţuirea cu mimimul efort” şi pe „libertate”, pentru care se mergea până la „sacrificiul suprem” cu liniştea celui care ştie că tot acolo ajunge, cu atât mai mult, dacă sunt „alterate” aceste două exigenţe. Aşa se explică şi „dezinteresul pentru Material” şi „interesul pentru Spiritual”, precum şi afirmaţia că „dacii erau cei mai viteji şi mai cinstiţi dintre traci”.
4. OCUPAŢIA DE BAZĂ a străbunilor noştri care era… OIERITUL, ce presupune traiul în strânsă legătură cu Mediul Înconjurător, cicluri naturale de transhumanţă, izolare faţă de alte comunităţi şi simplitatea vieţii cotidiene determinată de desele schimbări de ambient. Această activitate este prevalent montană/sub-montană, ceea ce ne determină să considerăm că leagănul poporului român se află în zona montană şi sub-montană, aceea care a asigurat supravieţuirea/continuitatea Naţiei. Şesurile , podişurile şi văile largi au fost „terenuri de penetraţie a intruşilor”, care pe alocuri au reuşit chiar să-i înlăture/asimileze pe autohtoni. În paralel cu oieritul, se lucra lemnul, lutul şi metalele şi se practica o „agricultură de subzistenţă”.

Scurtă trecere în revistă a evoluţiei societăţii în spaţiul carpato-dunăreano-pontic de-a lungul mileniilor

Învitându-vă să ţineţi cont de cele expuse mai sus, o să încerc să-mi exprim opiniile în acestă chestiune.
Nu o să mă afund prea mult în „negura vremurilor” pentru a explora temeiul teoriilor despre „civilizaţiile necunoscute încă”, ci o să pornesc în a prezenta viziunea mea de la momentul COMUNEI PRIMITIVE/GENTILICE.

Marija Gimbutas afirmă pe bună dreptate că în acea perioadă, Matriarhatul caracteriza societatea omenească, aducând ca probe Cultura Cucuteni, care abundează de reprezentări sacre feminine. În aceea perioadă, datorită abundanţei spaţiului vital şi deci şi a resurselor, „cultura războinică” nu apăruse încă, dovada fiind mormintele din care lipseau cu desăvârşire armele. Rolul femeii era justificat de primordialitatea maternităţii, creşterii prolei, conducerii treburilor casnice şi pregătirii hranei, în vreme ce bărbaţii erau mai mult în afara satului/tribului, pentru vânătoare, activităţi agricole, conducerea turmelor, procurarea lemnului şi a altor materiale, etc.
Prima „revoluţie” se produce când acest spaţiu vital se aglomerează datorită creşterii demografice, născându-se „competiţia”. Atunci intră în rol elementul masculin, care treptat se pune în fruntea societăţii.
Tot Marija Gimbutas afirmă că „leagănul civilizaţiei europene” este în bazinul inferior al Dunării şi nordul Mării Negre.
Dar nu trebuie uitat, că mult timp înaintea ei, Nicolae Densuşianu scria acelaşi lucru în „Dacia Preistorică”, pentru ca astăzi o grămadă de nărozi să-l derâdă !?
Tot înaintea Marijei Gimbutas, colectivul de istorici ai Universităţii Cambridge, publica „The Cambridge History of India” (1922), unde se afirma că bazinul Dunării este „leagănul civilizaţiei euro-indiene”.
Să nu-mi spună mie cineva că pustiurile din jurul Tigrului şi Eufratului erau locul ideal pentru deavoltarea unei „civilizaţii primordiale” !?!? Orientul Mijlociu nu are caracteristicile unui „Spaţiu Vital Primordial”, mai ales pentru… CAUCAZICI/ARIENI (o zice şi numele) !
Explicaţia acestei localizări este simplă :
După ultima glaciaţiune, gheţarii din nordul Europei se topesc treptat, clima temperată favorizează supravieţuirea şi deci explozia demografică, mai ales pe văile apelor. Cum Dunărea este „cea mai cea din Europa”, oferind „condiţiile cele mai prielnice”, are loc o explozie demografică ce duce la migrarea treptată a „surplusului”, mai întâi spre Est şi Vest, iar mai apoi spre Nord. Aşa s-ar explica limbile romanice, slave şi germanice. Confirmarea acestei evoluţii este Lepenski-Vir/Schela Cladovei, unde s-au descoperit cele mai vechi urme de civilizaţie umană (mil. 6-7 î.C.).
Aceşti migratori au fost primii care au răsturnat Matriarhatul, deoarece în mişcarea lor au întâlnit alte populaţii, cu care au intrat în „competiţie pentru spaţiu vital”. Locul unde Matriarhatul a rezistat cel mai mult a fost „spaţiul originar”, aşa explicându-se existenţa… Amazoanelor în nordul Mării Negre.
În spaţiul carpato-dunăreano-pontic, putem vorbi deci despre o perpetuare a „non-violenţei” în vremuri când începuse deja „cultura războinică”.
Această „cultură războinică” a determinat apariţia „culturii urbane”, caracterizată de „localităţile fortificate” ca „centre de control” a populaţiei şi teritoriului.
Odată cu apariţia „cetăţii/urbei” se impune „consemnarea relaţiilor inter-umane” şi astfel se trece de la „cultura orală” la … SCRIERE.
O paranteză despre SCRIERE :
La început a fost … GÂNDUL, care pentru a fi împărtăşit, a dat naştere VERBULUI. Pentru „consemnarea Verbului” s-a apelat la SCRIERE.
Dacă facem o „analiză calitativă” a acestor trei noţiuni, observăm că GÂNDUL este cel mai pur şi nu poate fi „echivoc”. VERBUL deja poartă în sine „sămânţa denaturării”, motiv pentru care la mare cinste erau în Grecia antică ORATORII, care „erau meşteri în ale Verbului”. SCRIEREA este cea mai „vulnerabilă denaturării”, devenind în timp „principalul mijloc de manipulare în masă”.
Am citit undeva : „Cuvântul Scris îşi pierde a treia dimensiune (a Verbului), devenind bidimensională”. Nu cumva GÂNDUL are … patru dimensiuni ??? … aş zice chiar aşa ! Imaginaţi-vă în câte feluri se poate exprima VERBAL cuvântul „mama” şi o să pricepeţi că nici semnele de punctuaţie nu sunt suficiente pentru a le „transpune în SCRIS” !!!
Iată deci cum prin SCRIERE, reuşim să „consemnăm”, dar este evident că nu cuprindem toate dimensiunile, dându-se naştere la INTERPRETĂRI DIFERITE în funcţie de… CITITOR !… apoi apar COPIERILE/TRANSCRIERILE care pierd (uneori în totalitate) „mesajul iniţial” … cu sau fără voia „scriitorului” !!!
Iată cum un „handicap” al traco-geto-dacilor (lipsa scrierilor) poate deveni o „formă de puritate”, prin perpetuarea (dictată de împrejurări) a „mesajului iniţial”. Sau poate tocmai de aceea străbunii noştri nu permiteau (?) oricui să scrie (când văd azi ce şi cum scriu unii… le dau dreptate !) !?
Să reţinem deci, că SCRISUL apare în „civilizaţia urbană”, pe când în spaţiul carpato-dunăreano-pontic „se rămâne în urmă”, datorită perpetuării unei „civilizaţii rurale/tribale – ORALE”.

Un alt efect al „migraţiei din spaţiul iniţial”, este „competiţia pentru spaţiu vital” care stimulează dezvoltarea la migranţi a unor noi tehnici de luptă, tipologii constructive, scrieri, etc., producându-se ceea ce se cheamă… PROGRESUL. Bineînţeles că „populaţia din spaţiul originar” rămâne din nou în urmă ! Aşa se face că traco-geto-dacii se vor apăra când vor fi atacaţi, cu COASE ŞI SECERE „adaptate” noii întrebuinţări, pe care le numeau ei FALX şi
SICA, nişte „arme neconvenţionale”, curbe şi cu tăişul spre interior. Dar cine sunt cei ce i-au atacat ? Păi majoritatea (începând cu romanii) erau tot „de-ai lor”, care „au făcut un tur mai mult sau mai puţin larg”, s-au mai amestecat pe ici pe colea cu alţii şi au ajuns din nou de unde au plecat !?… bineînţeles că se întorceau mai „progresaţi”, sau altfel spus „mai civilizaţi” (???). Alţii erau numai nişte sălbatici din stepe şi pustiuri îndepărtate, care hălăduiau după mâncare, neştiind ei să şi-o procure singuri. Norocul traco-geto-dacilor, că trăiau răsfiraţi prin munţi şi văi adânci, la adăpostul unor păduri întunecoase şi feriţi de ape dese şi năvalnice, în aşa fel că „noii veniţi” nu puteau decât să vină în haită, să fure puţinul ce omul nu putea să ducă cu el pe creste, sau în codru şi să plece, deoarece ei nu erau obişnuiţi să producă, ci să fure şi să distrugă, motiv pentru care erau folosiţi ca mercenari de unii sau de alţii, până dispăreau de pe scena Europei, ale căror popoare aşa-zis caucaziene/ariene, nu le puteau uita fărădelegile şi îi hăituiau neîncetat. Astfel, popoare de alte rase, venite din locuri îndepărtate, au dispărut unul după altul după hălăduiri de 100-200 de ani, de parcă nici nu fuseseră „spaima Europei” ! Asta a fost soarta hunilor, vandalilor, pecenegilor, cumanilor, etc. Puţinii care au venit cu „gânduri paşnice” au fost primiţi cu ospitalitate şi… asimilaţi. Alţii au venit în număr mai mare şi s-au aşezat pe la şesuri, sau văi mai largi, s-au fortificat, ba chiar s-au şi aliat cu alţii de aceeaşi teapă, sau s-au supus unor „puteri”, care i-au legitimat, cu condiţia să le poarte interesele.

(va urma)

16 Mai 1812 – Raptul otomano-muscal al Basarabiei

Astăzi încep comemorările Raptului Basarabiei din 1812, când turcii dăruiesc Rusiei ţariste ţinutul dacilor liberi dintre Prut şi Nistru. În Republica Moldova şi în Patria Mamă se vor desfăşura diverse acţiuni de protest.

În acest context, un analfabet de peste Prut pe nume Veaceslav Burlac, a publicat pe Facebook la grupul „Moldoveni în Italia” , o poezie (???) plină de greşeli de tot felul, dar mai ales de o „interpretare istorică rusofono-comunistă”, care m-a enervat aşa de tare că am devenit… poet (?)

Iată ce debitează „maldavanu’” :

Veaceslav Burlac
Pentru trădători de neam şi ţară…

Plînge Nistru,
Plînge Prutul,
Şi Siretul lăcrămează,
Că o mînă de dihanii
Soarta ţării au furat-o.

Au trădat întreg poporul
Şi l-au pus ei sub poclon,
La alt neam şi altă ţară,
Drept romani puşi etalon.

De am şti noi toţi vre-o dată,
Stefan, Domnul ce-a dorit,
Să se-nchine moldoveanul,
Sau săi bată pe păgîni?

Este mare voia Ta,
Şi la toţi vei da putere,
Să păstrăm pentru urmaşi
A Moldovei nostră-avere…

Nu am putut  „rezista” şi l-am parafrazat :

 Pentru trădători de neam şi ţară…

Plînge Nistrul, plînge Prutul
Şi Siretul lăcrimează,
Că ucràinul şi muscalul
Soarta ţării sabotează.

Au robit întreg poporul,
L-au prostit şi l-au minţit
Că-i alt neam şi altă ţară
Şi de fraţi l-a despărţit.

 Ca să ştim cu toţi deodată
Stefan Domnul ce-a dorit,
O Istorie adevărată
Trebuia să fi citit.

Două secole-au trecut
De când turcii i-au vândut,
Au dat glia strămoşească
Datoria să-şi plătească.

Şi’au cedat muscalilor,
Ctitorii Sovietelor,
 Ce-au trecut la acţiune
Sfâşiind o Naţiune.

Veneticii se-mbulziră
La averea din Cetate,
Iar poporul îl prostiră
Cu Istorii inventate.

Unde eşti Ştefane Sfinte ?
Burebista unde eşti ?
Ca de-acolo din morminte,
Veneticii să-i goneşti !?

Munteni şi basarabeni,
Moldoveni şi ardeleni
Să se pună împreună
În Dacia cea străbună !

Ţin să remarc faptul că nu este un caz izolat, până şi „Gazeta Românească” de aici din Italia, „dând voce” şi altor „nostalgici ai Sovietelor” (or avea printre sponsori pe kaghebistul ilievici ???) şi ai „maldavenismului” (vezi Victor Druţă) !?!?

Este evident că susţinătorii ReUnirii din Basarabia şi chiar şi din Patria Mamă sunt puţini azi, dar trendul este în continuă ascensiune. La noi prevale „dezinteresul pentru chestiune”, iar „dincolo” încă trebuie dezrădăcinată o propagandă intensivă pe durata a două sute de ani (cu o pauză între cele două Războaie Mondiale).

Aceste două secole nu au putut însă dezrădăcina un Popor şi-o Limbă, aşa cum nimeni nu a reuşit în acest areal, începând cu romanii, continuând cu migratorii, turcii şi austro-ungarii. În cel mai bun caz, am oferit „spaţiu vital” şi ne-am restrâns pe ici pe colea… dar nu am dispărut !!! Aceasta înseamnă că suntem mai „tari” ca ei şi deci Unitatea Naţională este numai o chestiune de … răbdare şi … implicare constantă pe ambele maluri de Prut, pentru a demola propaganda ostilă, prin dezvăluirea ADEVĂRATEI ISTORII A NEAMULUI !!!

„Ce limba vorbeau dacii?”

de Daniel-Dumitru Darie 

Ce limba vorbeau dacii? De ce nu se mai stie?…
Pe atunci n-aveau saracii creione si hartie!
Iar vorbele nescrise, precum se stie… zboara,
Argumentand o teza, in sine, prea usoara.

Lingvistii scocotira, cu mare luare-aminte,
Si in final gasira cam… sapte… opt cuvinte
Ce par a face parte din limba veche, traca…
Desi asta se spune, pe mine nu ma-mpaca.
Mereu am o-ntrebare: Cum oare e posibil,
Cu cateva cuvinte, sa fii inteligibil?…
Si cum sa te cunoasca cei ce vorbesc de tine?
De nu te-ar intelege, te-ar mai vorbi de bine?

Istoria nescrisa nu este-ntamplatoare,
Simbolul trac la Roma de la-nceput apare,
Pe Romulus si Remus lupoaica i-a crescut;
Din ei, legenda spune, romanii s-au nascut!
Pe daci ii ocupara urmasii lor romani…
Si i-a-nvatat latina asa, in cativa ani?
Iar dacii invatat-au latina prea usor…
Pe nimeni nu mai mira… Si toti zic: ‘Bravo lor!’

Ca un popor isi pierde treptat din obiceiuri,
Ca isi mai schimba portul… ar fi, cumva, temeiuri…
Dar ca uitat-au limba, vocabularu-ntreg,
E greu sa se admita… eu nu pot sa-nteleg!
Ardealu-a stat sub Unguri atatia ani… o mie,
Chiar asupriti, Romanii, asa precum se stie,
Nu si-au uitat nici graiul, nici obiceiul, portul,
Cum de-n a zecea parte uitat-au Dacii totul?

Cand sub Traian, Romanii, i-au biruit pe Daci,
La Sarmisegetuza n-a trebuit talmaci!
Afirm, si nu am frica, ceva ce totul schimba:
Si Dacii si Romanii vorbeau aceeasi limba!
Acesta-i adevarul? Cum poate fi posibil
Cand Roma ajunsese Imperiu invincibil?
Povestile sunt multe, dar faptu-i dovedit,
Istoria aduce dovezi de neclintit.

‘Naintea erei noastre, cand nu-i nimic précis
La Nord si Sud de Istru, cum Herodot a scris,
Traiau, ducandu-si viata, pe plaiuri Carpatine
Si cultivau pamantul, vanau, cresteau albine,
Vorbeau aceeasi limba, dar altfel se numeau,
Ilirii, Scitii, Getii sau Dacii… Traci erau.
Uniti sub Burebista si-apoi sub Decebal
Ei stavileau barbarii, veniti val dupa val…

Cu secole-nainte cand nu erau regat,
O parte dintre-acestia spre Vest au emigrat
De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit
Si-aproape in tot Sudul, treptat s-au stabilit.
Si astfel se explica de ce limba latina
Au inteles-o Dacii… Nu le era straina!
Deci nu cu Roma-ncepe acest maret trecut
 Ci mult mai înainte, cand lumea s-a facut!

Si-asa se întelege de ce cu-nversunare,
Cei fara de trecuturi, lovesc la intamplare,
Aici suntem de veacuri un neam fara de moarte,
Si tot aici ramanem si mergem mai departe.
29.11.08

http://3d.editura3d.ro/

Vă rugăm să publicizaţi acest Poet şi această poezie ! … poate se mai trezeşte câte unul pe ici, pe colo !? 

Sorin Olteanu şi … siguranţa de sine

Atrag atenţia că nu sunt un lingvist şi că s-ar putea să greşesc, nefiind eu aşa de sigur de mine cum este d-l Sorin Olteanu, care este desigur un erudit, dar care-şi permite un limbaj „foarte colorat” la adresa altora… chiar prea colorat ! Suntem însă de o vârstă şi o să-mi permit să-i atrag atenţia că uneori „este în greşeală” . Nu o să detaliez un răspuns la http://soltdm.com/tdman/teme.htm , ci o să „punctez” numai câteva aspecte, sigur fiind că un „lingvist adevărat” ar putea spune mai multe.

În primul rând, premiza de la care pleacă „omul de ştiinţă” Sorin Olteanu este :

„Să mai facem o ultimă şi fundamentală observaţie: legile funcţionează într-un singur sens, anume dinspre latină spre română, lucru normal pentru cei care judecă cu bun simţ istoria şi care, în baza nenumăratelor argumente existente, şi-au format convingerea că românii provin din romani şi nu invers.”

OBIECŢIE : …şi dacă totuşi limba română nu derivă din cea latină, legile dumneavoastră rămân valabile, numai că se schimbă … sensul !
Cu toate astea, eu cred mai LOGICĂ „dezvoltarea paralelă” a celor două limbi.
Există „teoria limbii matcă”, emisă de unul ce se cheamă Noam Chomsky şi care este LINGVIST de faimă internaţională.

ÎNTREBAREA 1 : dumneavoastră credeţi că LATINA este „limbă matcă” ?… atunci greaca veche ce este ???
Păi dacă latinii „vin în Istorie” după greci, ba chiar şi după traci (de la care au „luat” pe Eneea „întemeietorul”), cum rămâne cu „limba matcă” ?
Noi „tracomaniacii” susţinem chiar, că şi GRECII „vin de undeva”… o zic ei, referindu-se la … PELASGI !!!
Trageţi concluziile… că doar Noam Chomsky nu o fi un „maniac” !?!?

ÎNTREBAREA 2 : puteţi explica diferenţele între „latina lui Cicero” şi cea a lui Sant’Agostino (400 de ani diferenţă) ?
… pe care o luaţi ca „bază de analiză” în influenţa asupra limbii române ?… nu de altceva, dar sunt cu totul şi cu totul DIFERITE şi desigur „popolanii”… „vulgul”, nu-i cunoştea pe niciunul din ei… ce să mai zicem de „legionarii romani”, care nici măcar romani nu erau şi nici nu aveau jurnale şi radio-televiziuni !?

OBIECŢIE : Susţineţi ROTACISMUL (prima „lege” enunţată de dumneavoastră, sau de alt „om de ştiinţă lingvistică”) ca dovadă a influenţelor „dinspre latină înspre română”, dar „sărăcia fonetică” a latinei în raport cu româna, favorizează „direcţia inversă”. Am putea deci vorbi de LOTACISM !? … se cunoaşte dificultatea chinezilor de a pronunţa pe R, înlocuindu-l cu L. Cum Italia este ţara cu cele mai multe cazuri de DISLEXIE, întrebaţi un medic de ce apare această boală. Vă sugerez alt medic decât Cuejdean… nu de altceva, dar are altă specialitate ! 😀
Discursul poate fi extins şi la FRANCEZI.

ÎNTREBAREA 3 : de ce sarda este considerată „limbă pre-indo-europeană”, iar mie toţi italienii îmi spun că provin de acolo ?
Legat de asta : de ce steagul sarzilor are capete de „negrii”, ca şi cel al corsicanilor, dar şi ca sigiliile valahe şi moldoveneşti ?… ba chiar există şi „steme papale” cu aceste reprezentări (inclusiv a actualului papă) !?
De asemenea limba etruscilor este considerată pre-indo-europeană şi reamintesc în acest context influenţa majoră a acestora asupra latinilor până în sec al III-lea î.C.
Vă spun eu de ce : pentru că „avem particularităţi lingvistice asemănătoare”… LOGIC !!!
Păi atunci şi limba română e pre-indo-europeană, că aşa pricepem de ce suntem „kentum” care scriu „SUTĂ” !!!

OBIECŢIA CEA MAI CEA : susţineţi că ŞCOALĂ, nu provine din latinescul SCOLA (care vine din grecescul SCHOLA/È), deoarece vine din slavonul SKOLA !?!? Asta deoarece altfel nu ar mai fi valabilă… legea dumneavoastră (sau a cui o fi) !?!? Îmi vine în minte profesorul meu de matematică, atunci când „o luam pe ocolite”… îmi spunea : „de ce te scarpini cu mâna stângă la tâmpla dreaptă ?”
Haideţi domnule să fim serioşi, că doar or fi avut daco-românii ăştia şi şcoli… că doar nu i-or fi aşteptat pe slavi ca să le spună cum se chiamă locul ăla unde se studiază !? … sau credeţi că romanii/bizantinii se interesau de toate, numai de copii lor NU !?
Păi slavii de unde au împrumutat cuvântul, dacă nu de la rumunii găsiţi acolo ? … de la greci ? … atunci şi rumunii l-au împrumutat de la greci (σχολείο-scholio) , ci nu de la slavi, că doar grecii aveau şcoli NU ???… atunci de ce Dicţionarele „scriu prostii” ???… şi pe urmă sunt sute de astfel de prostii şi asta deoarece sunt sute de … prostiţi !
Bulgarii şi sârbii încep să vină în Balcani prin sec al VI-lea d.C., iar aromânii Chiril şi Metodiu le „fac” alfabetul în sec al IX-lea.
Bulgarii zic училище la „şcoală”, deci rămân numai serbo-croaţii ca „sursă”.
Hai domnule, că ai dat-o rău în bară !!!

CONCLUZIE
Poate s-a observat că am pus ghilimele la „oamenii de ştiinţe lingvistice” !?
Le aduc la cunoştinţă acestora, că în ŞTIINŢĂ, nu există EXCEPŢII DE LA LEGI !!!… se poate vorbi de excepţii de la REGULI, care au caracter subiectiv, iar când sunt şi „reversibile”, îşi pierd… sensul !!!
Ca şi la „oamenii de ştiinţe istorice”, recomand acestora un pic de bun simţ şi mai puţină „euforie intelectuală punctată de vulgarităţi”, deoarece tot ceea ce ne pot propune, sunt … IPOTEZE… aşa cum fac şi „tracomanii” !
Poate ar trebui să ţineţi cont de opiniile „colegului” ce v-a recomandat (aşa cum declaraţi) :

„Mi-aduc aminte că cineva mi-a dat mai demult o “lucrare” în care afirma că porneşte de la trei “principii”: 1. româna provine din latină (mi-am spus: cam truistic, dar e ok!), 2. basca provine din română (!) şi 3. latina provine din română (!!!)”

Cred că dumneavoastră nu aţi înţeles ce sugera… eu DA !
Continuăm să aşteptăm un lingvist adevărat, care să pună la punct dicţionarele, deoarece „ceea ce găsim pe piaţa lingviştilor” este … de milă… dacă nu … de silă !
Şi să nu se supere cineva, deoarece a acuza de MANII este cu mult mai … de prost gust !

Citate despre daci şi Dacia

CITATE DESPRE DACIA SI DACI

Dio Cassius – “Decebal era foarte priceput in planurile de razboi si iscusit in infaptuirea lor, stiind sa aleaga prilejul de a-l ataca pe dusman si a se retrage la timp. Dibaci in a intinde curse, era un bun luptator si se pricepea sa foloseasca izbanda, dar si sa iasa cu bine dintr-o infrangere. Din aceasta pricina mult vreme a fost un dusman de temut pentru romani.”

Iordanes, Getica – “… ce mare placere, ca niste oameni viteji sa se indeletniceasca cu doctrinele filozofice, cand mai aveau putin ragaz de razboaie. Puteai sa-l vezi pe unul cercetand poezia cerului, pe altul proprietatile ierburilor si ale arbustilor, pe acesta studiind cresterea si scaderea lunii, pe celalalt observand eclipsele soarelui si cum, prin rotatia cerului, soarele vrand sa atinga regiunea orientala, este dus inapoi spre regiunea occidentala…”

Dio Chrysostomus, Discursuri – ” Se intampla ca am facut acum o calatorie lunga, drept la Istru si in tara getilor am ajuns la niste oameni intreprinzatori, care nu aveau ragazul sa asculte cuvantari ci erau agitati si tulburati. Acolo, la ei, puteai sa vezi peste tot sabii, platose, lanci, toate locurile fiind pline de cai, arme si oameni inarmati, veneam sa vad oameni luptand, unii pentru stapanire si putere, iar altii pentru libertate si pace”

Strabon, Geografia – “Prin tara lor curge raul Marisosm ce se varsa in Dunare. Ei (romanii) numeau Danubius partea superioara a fluviului si cea dinspre izvoare pana la cataracte. Tinuturile de aici se afla in ceam mai mare parte in stapanirea dacilor. Partea inferioara a fluviului, pana la Pont – de-a lungul careia traiesc getii – ei o numesc Istru. Dacii au aceeasi limba cu getii”.

Inscriptia lui Acornion de la Dionysopolis – “In tineretea sa, pe cand era rege Burebista, cel dintai si cel mai mare dintre regii stapanitori asupra Traciei si obtinand de la acesta stapanirea peste intreg tinutul de dincolo de Potamos si peste imprejurimi, Acornion face foarte multe lucruri bune patriei sale, spunand si dandu-i totdeauna cele mai bune sfaturi si castigand prin vorbele sale bunavointa regelui pentru orasul sau.”

Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii – Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de disperare, iar a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată
(Mihai Eminescu)

“Părinţi din zile vechi-străvechi, smerit plec fruntea-n faţa voastră. E o cinste şi un noroc să vă fie cineva urmaş. Treimea vieţii voastre a fost cumpătarea, seninătatea şi omenia. Prin ele, v-aţi ridicat pe treapta cea mai înaltă a vredniciei omeneşti. (…)
Dintru început, cumpătarea a fost lauda voastră cea mai mare. Când grecii şi romanii se îmbuibau la bachanalii şi saturnalii, pornindu-se pe desfrâu, voi dimpotrivă arătaţi o cinstire deosebită pustnicilor. Eraţi aproape creştini înainte de creştinism. Şi ce lecţie i-aţi dat lui Lisimah, urmaşul lui Alexandru Macedon, când s-a cercat să cotropească ţinutul dinspre gurile Dunării! Fiind biruit şi prins, l-aţi ospătat pe talgere de aur, voi mulţumindu-vă cu străchini de lut şi cu linguri de lemn. Cumpătarea a fost legea cea dintâi a vieţii voastre. Vechimea cuvântului arată vechimea virtuţii, căci nu din sărăcie venea înfrânarea, ci din judecată: nu în cele trupeşti, ci în cele sufleteşti puneaţi voi preţul traiului pe pământ…” S. Mehedinti